duminică, 24 iunie 2012

Vis imaginar

      


       Era târziu în noapte. Umbre tăcute se mişcau nebune pe la fereastră. Lumina nu era plasată decât într-un colţ ascuns de cameră. Nu aveam somn.  Mă uitam pe tavan, deşi nu vedeam nimic. Mintea mea era cu totul în altă parte. Şi încet, încet adormisem. Visele sunt preferatele mele*.


*În vis pot să fac ce vreau (uneori), pot să ajung dintr-un loc în altul. Visul e mereu unic, e la fel de colorat şi totuşi ceva îl diferenţiază de viaţa reală. În vis pot avea pe cine vreau eu (sau poate că nu).  Pot să simt la fel de bine orice sentiment.*


      Visez! Visez tot felul de lucruri interesante. În călătoria din timpul nopţii mă găsesc pe tărâmuri şi cunoscute si necunoscute, alteori chiar stranii de cunoscute. Dar ce îmi mai plaac!  E un feeling plăcut ce nu poate fi descris prea uşor. Acestea sunt visele!


     Visul meu de data acesta era la fel de unic, dar nu ca celelalte! Avea culori diferite - nuanţe necunoscute de oameni, avea un peisaj aparte, unul cu o câmpie de verde crud, un verde care rămâne aşa mereu, nu se schimbă niciodată.  Mă trezisem singură în mijlocul unei naturi încântătoare, o natura îmbrăcată în nuanţe stridente, dar plăcute ochiului. Mă plimbam. Încercam să privesc cât mai mult acest peisaj mirific, să mă familiarizez. Simţeam că totul din jurul meu mi-era prieten. Eram sigură că nu mă înşel. Mă aşezasem în iarba atât de catifelata. Nu-mi venea să cred cât era de prietenos locul acela. Îmi aşezasem întregul corp în iarbă, vroiam sa dorm în propriul vis, dar nici bine nu apucasem să fac vreo mişcare căci auzeam paşi fini în iarbă. Deodată simt cum cineva mă cuprinde cu blândeţe. Nu m-am uitat să văd cine e, nu imi era frică să privesc, pur şi simplu nu am vrut să privesc în spate.. însă feelingul era minunat. La un moment dat aud o voce care îmi spune să închid ochii. M-am lăsat ca vrăjită şi i-am închis, iar în acelaşi timp mă gândeam cine ar putea fi. Mă gândeam, dar deodată îmi spune să deschid ochii. Nu-mi venea sa cred că şi în visul acesta poate apărea aceeaşi persoana din majoritatea viselor mele, persoana care o ştiu de atâta timp. Era el, băiatul care joacă un rol important în viata mea, avea rolul de a mă iubi veşnic. Îmi spune că nu mă voi mai trezi din acest vis si că de fapt acest aşa numit vis e adevărata realitate.


    ... mă ia de mâna rece, mă ridic încet şi plecăm departe, iar fiecare pas făcut ne depărta şi mai tare de locul unde mă aflasem acum câteva secunde - locul care îmi era atât de drag. Noi eram doar noi, călători singuratici într-o lume mai mult decât minunată, însă.. necunoscută de nimeni.

marți, 12 iunie 2012

Dezinformare

Motto : O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr - Goebbels




     Iată dovada că oamenii sunt tentaţi să creadă cam orice informaţie şi mai ales dacă o aud de peste tot, repetată şi tot repetată. Cel mai trist e că nu se străduiesc să facă nimic în sensul de a o proba.. mai în detaliu.


   Să vin aşadar şi cu un exemplu - deşi am mai multe în minte şi am să încerc să mă rezum doar la o singură problemă foarte des întâlnită în societatea noastră.


      Ceea ce pe mine m-a făcut să scriu despre asta este faptul că în ultimul timp, dar nu doar în ultimul timp, ci dacă observaţi mai bine, chiar de la un an la altul se mai scoate câte o epidemie. Ce mă deranjează este faptul că prea se pune presiune pe anumite cazuri iar oamenii cred foarte uşor, pentru că majoritatea sunt absolut siguri că informaţiile care le aud de peste tot (tv, radio, vecini) le oferă adevărul. Urmarea? Intră toată lumea în panică şi încearcă să acţioneze ca nişte lăcuste  spre binele sănătăţii lor.


      Oameni buni, în primul rând - suntem diferiţi! În al doilea rând, da, este bine să ne informăm, dar de ce nu doriţi să vă informaţi singuri şi din alte surse, mult mai sigure, cum ar fi să luaţi o carte de specialitate în mână şi să aflaţi cum se capătă acea boală, cine este mai predispus la acea boală, care este simptomatologia şi ce este de făcut. E mai de preferat să căscăm gura la tv ore în şir şi să ne speriem la fiecare ştire în parte ?! Aşadar, uite că nu întotdeauna calea cea mai simplă de informare este într-adevăr şi cea mai sigură! Din păcate, nu este aceasta singura problemă din lume, sunt mult mai multe ce trebuiesc schimbate însă totul rămâne la latitudinea voastră!



Cum am mai spus... învăţaţi să raţionaţi!

luni, 11 iunie 2012

Day 3. Vintage

       Nu ştiu cât de reuşite sunt fotografiile - ele fiind editate, însă mie îmi place foarte mult stilul acesta. Şi pentru că nu ştiam care este ''mai cu moţ'' am ales să postez toate fotografiile. :)


Vintage Flowers 








luni, 4 iunie 2012

Day 1. Fall

Fotografie realizată în toamna anului trecut din cadrul


Parcului Copou - Grădina Botanică, Iaşi.


duminică, 3 iunie 2012

A fi altfel..

           Nu mă consider o persoană perfectă, dar mereu m-am autoeducat să fiu un model frumos de OM şi nu am ţinut neapărat ca cei din jurul meu să vadă că sunt o persoană altfel, adică să ies în evidenţă cu acest lucru. Din păcate nu pot descrie în prea multe cuvinte ce însemnă altfel pentru mine, îmi este destul de dificil şi cred că mai mult am să generalizez.


       

De ce spun ''altfel''?

            Oamenii nu vor să vadă decât un singur ''bun/normal'' exemplu în societate. Vor să aibă un model standard atât în ceea ce priveşte idei, concepţii despre lume, acelaşi stil de îmbrăcăminte, acelaşi limbaj etc.. - a-ţi prins ideea. Vor să vadă, să deosebească acel bine de rău, vor să se regăsească în ceva anume. Unde nu li se mai pare ''normal'' încep astfel să categorisească persoane ca fiind lepre ale societăţii, ciudaţi, oameni pe calea pierzaniei. De ce?! Tu te consideri normal, doar că ai anumite concepţii care nu sunt în totalitate compatibile cu marea masă, iar pentru asta ajungi să fii privit cu alţi ochi.

          Noi suntem unici şi avem liberul arbitru, dorim să fim cea ce suntem cu adevărat nu ceea ce vor alţii să fim - adevărat?! Dacă nu ne încadrăm în acel standard asta nu înseamnă că suntem nebuni, iar eu aş tinde să spun (de obicei aşa am observat) că tocmai aceşti ''ciudaţi'' ai societăţii sunt oameni care încearcă să privească, să gândească cu adevărat la problemele pe care le avem. Gândiţi-vă, problemele vin de la noi, iar schimbarea vine.. tot de la noi. Dar din păcate este greu să mişti lumea din loc şi am ajuns să cred că cine va şti să asculte şi să caute în el - foarte bine, cine nu.. asta este, ajutorul cred că este venit din orice colţ, însă refuză să-l primească. Păcat!

            Personal mă deranjează oamenii care nu au nici un pic de raţiune în ei şi nu ştiu să privească cu adevărat feţele problemelor, a vieţii înseşi! Cum spuneam, eu în sinea mea sunt o persoană normală, bineînţeles din punctul meu de vedere, dar oamenii chiar nu merită să ştie cum sunt eu cu adevărat, chiar nu e treaba lor, dacă e să mă raportez la ceea ce am scris mai sus. Degeaba le-aş spune, le-aş arăta cine sunt eu, oricum mă vor privi diferit, voi fi omul ciudat care eventual va trebui eliminat sau vor încearca să mă ''corecteze'' după ''regula obişnuită''... cum spuneam - nu merită vreun efort atunci când chiar nu ai cu cine vorbi, pentru că eterna problemă voi fi tot eu şi nicidecum ei.


Şi nu în ultimul rând.. doresc tuturor oamenilor să le fie bine în propria piele,

  să aibă parte de înţelegere reciprocă,  de o convieţuire armonioasă

şi plină de înţelepciune!  

Photo Challenge

          Poate că în ultimul timp blogul l-am făcut prea fotografic, însă nu e chiar aşa. Voi continua să scriu aşa cum am făcut şi până acum, voi alterna scrisul cu fotografia. Ambele sunt favoritele mele.


     Mai nou, m-am decis să spun '' da '' unei provocări foto. Este prima provocare de acest gen şi sper să-mi reuşească, pentru că mi-se pare destul de interesantă. Unele dintre ele sunt idei noi pentru mine referitoare la arta fotografică, iar cele mai multe îmi lasă libertatea de a alege ce consider eu că înseamnă pentru mine respectiva temă.


    Nu voi posta în fiecare zi, aşa cum am înţeles că ar trebui, ci doar când am timp şi bineînţeles depinde şi cât de repede voi găsi ''material'' în acest scop. Nu sunt genul de om care să se grăbească indiferent dacă e sau nu vorba de fotografii. Aşadar, nu mult şi prost, ci puţin dar bun! :)