joi, 5 iulie 2012

Despre frică

Tendinţa de a ne fi frică îşi are originea încă de la începutul existenţei vieţii.

     Cu toţii am experimentat frica în diferite moduri sau în diferitele ei grade. De-a lungul timpului, oamenii au început să se folosească de frică, bineînţeles cu diverse scopuri, fiind o excelentă armă în tehnica manipulării. Frica ne este tovarăş malefic nelipsit în viaţa de zi cu zi, ce ajunge să se instaleze în noi din aproape orice. Ne este frică pe stradă, ne este frică să nu greşim cu ceva la locul de muncă ...ne este frică de Dumnezeu...
Şi totuşi, de ce ne este frică?
        De-a lungul milioanelor de ani, Natura a recurs la diferite mijloace pentru protejarea vieţii care au avut ca finalitate perpetuarea acesteia sub diferite forme, plante, animale, om. Aceste sisteme de protecţie sunt parte componentă a tuturor formelor de viaţă, fac parte din "pachetul de bază" cu care acestea iau fiinţă.
         În cazul omului, acesta vine înzestrat cu o sumedenie de sisteme care să-i faciliteze accesul la hrană, să-i protejeze trupul împotriva accidentelor şi împotriva potenţialilor atacatori. Închiderea inconştientă a ochilor la lumina puternică, retragerea involuntară a membrelor atunci când sunt prinse într-o capcană, secreţia de adrenalină în momente de primejdie, toate sunt instrumente pe care omul le moşteneşte, graţie evoluţiei, din regnul animal.
    Dintre toate mijloacele de supravieţuire, frica se deosebeste de toate celelalte prin faptul că uneori funcţioneaza defectuos şi nu este necesară. Acest fapt se datorează unei schimbări radicale a mediului în care acest sentiment a fost dezvoltat.
      Un exemplu tipic în care sentimentul de frică nu acţionează corespunzător este cel al unui pilot care încearcă să controleze un avion cu defecţiuni tehnice, individ care, deşi foarte bine antrenat, în loc să acţioneze în interesul salvării vieţii, din cauza fricii instalate în corpul său, începe să tremure, creierul funcţionându-i altfel decât a fost antrenat, producându-se acea senzaţie "asta nu mi-se poate întampla mie". Pur şi simplu, sentimentul de frică nu are ce căuta într-o asemenea situaţie din simplul motiv că nu a luat naştere în carlinga unui avion ci într-un cu totul alt loc, în cu totul alte condiţii.
   Aşadar, există situaţii în care instinctele trebuiesc riguros controlate, analizate obiectiv. Dacă în sălbăticie anumite instincte ne salvează viaţa, în societatea actuală ne-o pot pune în primejdie, acţionând exact invers de cum ar trebui acestea să acţioneze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)