sâmbătă, 27 octombrie 2012

Autocritica

Credeam ca autocritica ar trebui sa ne faca sa vrem mai mult de la noi insine. Credeam ca daca ne autocriticam, inseamna ca avem puterea de a vedea ce trebuie schimbat sau imbunatatit fara a avea nevoie de parerea celorlalti, pentru ca ne putem descurca si singuri. Credeam ca autocritica  ne face sa avem mai multa incredere in noi, ca suntem capabili sa realizam lucruri fara ajutorul nimanui.
Dar stim oare daca reusim sa ne judecam corect, obiectiv? Stim oare cand ar trebui sa ne oprim din autocriticat?! Sa nu uitam ca orice lucru dus la extrem nu poate aduce tot timpul lucruri benefice.
Prea multa autocritica ne va pune in situatia in care sa nu mai putem fi stapani pe noi, s-ar putea sa cadem in gol si sa avem numai pareri proaste despre propria persoana, sa observam doar defectele, sa credem ca nu suntem buni de nimic, sa vedem doar imperfectiunile. Autocritica ne poate demoraliza, ne degradeaza, ba chiar ne face sa ajungem la ura de sine. Autocritica  pot spune ca ne face sa tindem spre perfectiune, dar lucrul acesta este mai greu de obtinut sau daca nu chiar imposibil de obtinut. Ideal ar fi ca lucrurile sa fie echilibrate, sa nu cadem in extreme, dar putem noi oamenii  atunci cand ne autocriticam sa nu ne indreptam din start catre un esec?!

3 comentarii:

  1. E bine sa ai simtul ratiunii in privinta propriei persoane, dar nu e bine sa transformi in obsesie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da! Daca ne cream obsesii, clar nu suntem pe drumul ce bun.. exageram cu propria persoana.

    RăspundețiȘtergere
  3. E bine sa incerci sa te observi, sa realizezi cum reactionezi in diferite situatii, apoi poti sa incerci sa iti dai seama de unde vin diferite reactii, dar nu cred ca e ok sa folosim un astfel de termen, "autocritica" - mi se pare foarte dur! Deci mai bine...un fel de "autoobservare" :).

    RăspundețiȘtergere

Te ascult! :)