luni, 1 octombrie 2012

Singurătate

       
        Cu toţii ne ferim de singurătate. Suntem într-o continuă căutare de acel/acei cineva cu care să ne petrecem timpul liber sau de ce nu, întreaga viaţă. Dorim să ne fie alături persoanele dragi, dorim ca mereu să vorbim cu cineva, căci parcă e straniu să fii doar tu şi cu tine, iar o viaţă de convorbire doar cu tine, probabil te-ar plictisi sau deprima la un moment dat.
          Dorim să comunicăm, pentru a ne îmbunătăţi cunoştinţele, dorim să ne informăm unul de la celălalt, dorim să aflăm cum ne putem înbunătăţi nivelul de trai, dorim familie.. dorim acel ceva care să ne facă să spunem că nu suntem singuri.
          Desigur, putem trăi singuri, doar dacă ne mutăm departe de lumea urbană, în pustietate, iar asta ar înseamna să renunţăm la multe obiceiuri, dar mă gândesc că nu ştiu cât de mult am rezista fără ele. Pustietatea poate că este totuşi un loc minunat, asta doar dacă vrem să o considerăm o metodă de relaxare pentru un timp scurt.. însă alţii sunt împăcaţi cu gândul că de acum înainte aşa îşi doresc să trăiască. Mai sunt şi persoane care îşi doresc pentru o anumită perioadă să fie singure, adică să se izoleze de cei de lângă ei, să spunem dintr-o cauză sentimentală sau orice altă problemă pe care nu o poate depăşi atât de uşor. Deci, avem de-a face cu o nevoie de singurătate provizorie. Dar, singurătatea se mai poate instala chiar definitiv din cauza pierderii persoanei de lângă noi, întâlnind-o mai frecvent la persoanele în vârstă, fiind chiar o adevărată suferinţă..
             Dar lumea evoluează, cunoaştem din ce în ce mai multă tehnologie, nivelul intelectual deci a crescut, suntem în continuă schimbare. Într-o lume ca cea de astăzi, singurătatea o văd aproape imposibilă, dar stau şi mă întreb.. oare mai putem simţi singurătatea atât de profund în prezent, ori încet, încet va dispărea de tot şi nu vom mai şti ce înseamnă singurătate?!

5 comentarii:

  1. Foarte frumos ai scris, imi place! As vrea sa adaug faptul ca tehnologia nu ne face neaparat mai intelectuali. In principiu asa ar trebui sa se intample dar personal vad un contrast deosebit in aceasta lume dependenta de tehnologie. Categoria celor care construieste tehnologia, categorie extrem de inteligenta, si categoria "consumatorilor" de tehnologie, noi, cei de rand, care la drept vorbind nu prea stim cum functioneaza un televizor, un celular sau o memorie RAM. Stim insa sa le folosim dar asta insa nu ne face neaparat mai inteligenti. Din contra, folosind tehnologia moderna cred ca pur si simplu ajungem sa nu ne mai folosim creierele la un nivel considerat cat de cat normal...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos!

    Da, ai mare dreptate! Sa stii ca m-am gandit la ceea ce spui tu, dar nu am dorit sa mai aduc aceasta completare. Evident ca exista o diferenta mare intre cei care construiesc tehnologia si cei care o folosesc. Nivelul de inteligenta dintre aceste doua categorii de persoane nu se compara..

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu daca asa simt si altii, dar eu ma simt cel mai singur in mijlocul oamenilor. Vad cupluri fericite, familii, prieteni, grupuri sociale care interactioneaza si ma simt atat de strain de toti acei oameni, fara cineva "al meu"...

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa este! Sau chiar daca ne intelegem bine cu cativa oameni din jurul meu, de ex colegi, asta nu inseamna ca ne vor fi alaturi tot timpul. Nimic nu se compara cu persoana iubita.. sa-i poti relata orice, oricand..
    Nici eu nu ma pot bucura pt fericirea altora, ba mai tare ma intristeaza, mai ales daca observ la acestia exact ce imi lipseste.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, nimic nu se compara cu persoana iubita...

    RăspundețiȘtergere

Te ascult! :)