duminică, 18 noiembrie 2012

Calator in Noiembrie


E rece.. din ce in ce mai rece, desi imaginea lui Noiembrie pare spectaculoasa. Frunzele calatoresc prin gradini, pe asfaltul rece si umed de atata bruma. Copacii inca se chinuie sa mai pastreze pe crengile lor agitate ultimile frunze verzi. Cele galbene se tin ca intr-un fir de ata, iar la urmatoarea suflare de vant vor fi luate ca intr-un dans la un loc cu celelalte frunze.
Sub pasii apasati ai trecatorilor, frunzele erau sfasiate. Cele mai multe vor muri si se vor descompune... altele sunt mai norocoase. Vor fi culese de mainile gingase ale copiilor si vor fi transformate in mici opere de arta, iar altele vor fi doar imortalizate in fotografii.
Desi stiu ca raceala imi va cuprinde intregul trup, indraznesc sa calatoresc prin Noiembrie. Calatorind, observam chipuri si chipuri, dar ceva le lipsea. Ceata groasa parca ascundea oamenii intr-un loc misterios.. ii ducea intr-o lume gri si fara de suflet.. nu aveau un drum tinta. Chipurile lor erau sterse si nu schitau nici un zambet, parca erau amortiti, iar sufletele lor nu mai aveau culoarea de altadata. Atat de gri mi se parea Noiembrie, atat de rece si umed. Nici soare nu mai era.. Unde ai disparut, soare?!  Trist. Si de parca nu era de ajuns atmosfera aceea incarcata, totul a devenit si mai trist atunci cand a inceput ca de nicaieri o ploaie. Tocmai asta ii mai lipsea lui Noiembrie! Acum era perfect! Asa arata un Noiembrie perfect! Un tablou haotic, dezolant, desprind parca din gheena. Insa eu nu doream sa-mi dispara soarele de pe chip si din suflet. Oare eram singurul om cu caldura in suflet pe asa o vreme?!
Dar din pacate, timpul trece greu, toamna e prea melancolica si se indreapta cu pasi marunti, dar siguri catre frigul iernii de nestapanit. Eu stau in dreptul unei carari - cararea pe care altadata imi placea sa ma plimb si imi imaginam primavara si mangaierile aerului cald care se plimbau pe chipul meu. Dar totul era doar o iluzie, iar Noiembrie se distreaza grozav! Acum pe chipul meu se plimbau siroaie de ploaie si imi apasa pielea amenintator..
E inca Noiembrie.

2 comentarii:

  1. E minunat să poţi vedea o zi, o lună a anului, un anotimp, în acest fel. Chiar dacă pe moment de simţi apăsat, astfel de trăiri nu pot veni decat dintr-un suflet frumos care îşi va găsi în cele din urmă împlinirea. Pentru că merită.

    RăspundețiȘtergere
  2. Viata este cel mai frumos moment care trebuie trait la maxim !

    RăspundețiȘtergere

Te ascult! :)