miercuri, 30 ianuarie 2013

Fata in Alb

Statea singura in camera, incercand sa isi aseze gandurile. Toate zburau cu viteza luminii prin mintea sa si parca se amestecau intre ele. Avea un amalgam de ganduri.. pornise cu un anumit gand, apoi continua cu altul si tot asa. Toate facusera parte din viata ei de pana atunci, dar nu intelegea de ce i se intamplase asta acum si isi spuse ca probabil era normal sa fie asa inaintea zilei ce avea sa urmeze, pentru ca nu avea sa fie o zi obisnuita. Nu statuse prea mult in lumea gandurilor si trase perdeaua de matase a ferestrei, iar intreaga camera se luminase puternic. Iesise apoi pe micul balcon, tragand aerul proaspat in piept. Isi crease un mic ritual de purificare, insa nu era nimic magic, doar credea in el si simtea ca o ajuta. Cu ochii inchisi, inspira adanc, iar prin expirare inlatura toate gandurile negative. Dorea doar sa se linisteasca..
Privi apoi strada din fata casei sale. Treceau masini ba silentioase, ba zgomotoase. Unele se indreptau catre locuri de unde altele tocmai plecau, copacii din jur erau leganati de suflul vantului de primavara, pasarile acum erau, acum dispareau de pe imensul cer.. dar toate acestea erau doar simple observatii, asa cum obisnuia sa faca de altfel. Insa, isi daduse seama ca nu trebuia sa o intereseze lucrurile din jur acum, asa ca se intoarse in camera, iar de indata ce pasise pragul, observa razele de lumina ce inveleau cu finete splendida rochia pe care urma sa o poarte a doua zi.
In coltul camerei, rochia statea pe un manechin de plastic, era alba, lunga pana in pamant, dantelata. Si nu era o simpla rochie.. era rochia pe care nu credea sa o imbrace la doar 20 de ani.  Si tocmai pentru ca era atat de tanara, mereu gandise ca acel moment - casatoria, e mult prea departe de ea, ca se va intampla tarziu si niciodata nu se gandise serios la acel posibil moment al vietii sale. Dar cu toate acestea, era foarte decisa, nu avusese nicio parere de rau si nu ii paruse ca facea ceva gresit.
Asezandu-se pe fotoliu, isi amintise de omul de langa ea, de mangaierile si de saruturile lui pline de iubire, de zambetul senin, de ochii ce o priveau mereu cu multa dulceata, de cuvintele duioase ce i le rostea in clipele lor tandre si care o faceau sa freamate. Fusese ceruta in casatorie in urma cu trei luni si atat ea cat si el stiusera inca din prima clipa de cand privirile lor se intalnisera, ca vor ramane impreuna pentru intreaga viata. Probabil ca nu sunt cu nimic mai speciali, dar ceea ce au simtit a fost ceva ce nu putea fi explicat usor, pentru ca doar ei cunosteau sentimentele ce ii legau si care ii faceau sa se simta unul pentru celalalt. Si astfel, au hotarat sa faca pasul cel mare...
Tot stand si contempland, realizase ca se innoptase, iar tanara trebuia sa se odihneasca. Inchise pleoapele grele de somn, cufundandu-se intr-un vis colorat, cu zane, printi si printese, cu flori parfumate, cu cer turcoaz si cantece la harpa. Toata lumea din visul sau erau probabil trimisi special ca sa ii faca viitoarei mirese somnul cel mai lin si odihnitor dinaintea nuntii.
Cand dimineata isi deschise ochii de lumina ce patrundea in mica sa camera, tanara se simtea mai revigorata ca oricand, iar un zambet ii izvorase din sufletul sau cald, proiectandu-l atat de frumos pe chip. Isi impachetase rochia, isi stranse toate lucrurile de care mai avea nevoie si plecase in mijlocul naturii, mai exact, intr-o poiana, unde intre timp totul fusese pregatit. Acolo, era multa agitatie, dar ea era atat de calma si fericita ca totul fusese pregatit conform planului sau. Mesele erau decorate cu trandafiri albi, cu fete de masa brodate, bancute verzi de lemn, iar pe mijloc un deosebit covor de iarba decorat pe margini cu trandafiri albi si rosii.
Tanara intrase in camera de la etajul casei din poiana, unde era asteptata de trei fete la fel de tinere ca ea. Toate aveau sa se ocupe de pregatirea ei. Parul ii fusese prins cu ajutorul florilor de musetel, machiajul ii pastra naturaletea chipului, iar unghiile-i erau alb - sidef. Rochia alba ii contura perfect formele trupului firav, alaturi de voalul semi-trasparent care era agatat cu grija de paru-i cu reflexii roscate, iar toate la un loc cu bijuteriile si pantofii o faceau sa arate ca o adevarata printesa. Se privise cateva clipe in oglinda si nu-i venise sa creada ca indata avea sa inceapa marele moment.
Emotiile parca fierbeau, toata lumea era nerabdatoare, dar cand mireasa isi facuse aparitia, dintr-odata se asternuse o liniste acuta. La bratul tatalui sau, Fata in Alb isi incepuse pasii catre mire - baiatul ce ii intrase definitiv in sufletul aprins. Pas cu pas, era din ce in ce mai aproape de el. Cand in sfarsit se apropiase, acesta ii apucase usor mana, urmand sa se desfasoare ceremonia. Cei doi isi jurasera iubirea eterna. Mirele ii indepartase voalul de pe chipul luminos, o privise in ochi si o sarutase. Aplauzele se auzeau pe fundal, toti ochii ii priveau, dar ei nu auzeau decat bataile inimilor lor...

2 comentarii:

Te ascult! :)