duminică, 24 martie 2013

Visul

Atunci cand noaptea se aseaza

Iar pleoapele-mi cad grele,

Tu imi apari batand la ele

Aducandu-mi o raza


Si totul se preschimba in lumina,

Iar noaptea-mi devine zi,

Iar chipul tau e atat de senin

Inlocuindu-mi visele gri

 

Frigul noptii mi-l alungi,

Iar tu ii iei locul

Caldura mi-o aduci

Si mentii focul

 

Cuprinzandu-mi incheietura goala

Stai cu mine noaptea-n’treaga

Si cand in bratele tale ma cuibaresc

Buzele mele iti soptesc, un sincer « te iubesc »


Ai crede ca e o nebunie,

Dar iti citesc gandurile din privire

Sunt ganduri pe care doar noi le stim

Si in care ne regasim


In vene-mi patrunzi

Rascolindu-ma cu privirea si atingerea,

Imi aduci iubirea

Schitandu-mi pe chip fericirea


Esti lichidul ce nu cunoaste deshidratarea

Cunoaste doar dragostea ce nu stie a muri.

In noapte, tu imi iei visarea,

Pentru ca tu esti visul meu viu.

joi, 21 martie 2013

Parfum de Primavara

As vrea ca intr-o zi de primavara, cu soare surazator, sa stam draga iubite, intinsi pe iarba verde crud si sa ne iubim in acel decor, sa ne privim lumina ochilor si sa ne rascolim trupurile in tacere, sa ne scaldam buzele in a noastra miere. Si ar fi mai mult decat minunat sa observam cerul cu norii pufosi, sa ne scriem poeme de amor si sa ne plimbam impreunandu-ne mainile voiosi, pe aleea cu pomi frumos mirositori.
Prin roua diminetii am porni desculti si gingase zambete am avea, am privi salciile unduindu-se pe ritmul vantului, iar noi ne-am cuprinde ascultandu-ne iubirea cum joaca in noi, ca’ntr-un tango plin de dor si de amor.
Ti-as fi glasul ce-ti va incanta mereu urechile somnoroase, aducandu-ti primavara atat de aproape. In gradina verde crud, se vor gasi violete, lacramioare si toporasi si stiu ca vei observa absenta trandafirilor, insa eu iti voi darui ale mele buze si vei da de gustul proaspat al dulcetii lor, care iti va imbratisa inima cu iubire. Si pentru ca au aceeasi culoare, te vei regasi schitand zambirea.
Printre razele de soare, chipurilor noastre le-ar creste stralucirea, ne-am mangaia si ne-am privi indelung licarirea. In zambetul tau voi vedea cum infloreste fericirea, in ochii tai voi vedea scanteierea, iar in bratele tale voi gasi linistirea.
De-mi vei citi din al tau poem, m-as lasa imbratisata de bratul tau calm, mi-as aseza capul pe pieptul tau cald, lasandu-ti vocea sa imi incante auzul, si-mi vei patrunde apoi in inima, cu alte tale cuvinte pline de amor, purtandu-ma pe aripile unui izvor dulce, odihnitor. Imi vei aduce o parte din rai si voi simti acel rosu aprins dinadins. Vom sorbi din ceasca fericirii si ne vom stinge durerea. Vom cunoaste iubirea asa cum niciodata n-am cunoscut-o, doar am visat-o, vom intra in acea tacere cunoscuta doar noua si acolo vom asculta simfonia sufletelor.
Iubirea noastra e una si aceeasi, pentru ca noi suntem unul si acelasi, formand un suflet mare, unit din ale noastre jumatati identice. Din doi ratacitori si neintelesi muritori, vom fi de acum unul pentru altul si vom zambi stiind ca drumurile noastre in sfarsit s-au gasit, indreptandu-ne apoi spre nemarginire. Hai sa ne scaldam in acel izvor nesecat de iubire... iar chipul primaverii ne va surade.

sâmbătă, 16 martie 2013

Un an...

Astazi se implineste un an de cand am inceput sa scriu pe acest blog, timp in care am adunat 92 de posturi si peste 5000 de vizualizari. Nu am de spus prea multe, dar va pot spune in cateva randuri cum am inceput sa scriu si care este povestea acestui blog...


In 2009 eram un simplu cititor de bloguri, iar in ianuarie 2010 am hotarat sa scriu, asadar nu sunt la primul blog, dar am hotarat sa inchei acel capitol - scriam pareri despre diferite subiecte si eram inca in cautarea propriului stil de a scrie, dar si in cautarea propriei personalitati. Dar a fost o curiozitate, un inceput si mi-a placut aceasta idee de a scrie pe pagini virtuale. Abia dupa o pauza destul de lunga, am reinceput sa scriu, creand blogul prezent si sper ca acesta sa existe pentru mult timp de acum incolo, cel putin asa mi-am propus. Aici am inceput sa scriu diferit, indreptandu-ma spre literatura de ceva timp, insa nu ma consider o adevarata scriitoare, pentru ca mai am multe de invatat si pot spune ca am ce invata si de la voi, cei pe care va citesc. Eu imi doresc sa tot evoluez si sa gasesc inspiratia necesara pentru a crea viitoarele texte.


Va multumesc tuturor celor ce ma cititi, pentru like-uri si pentru comentarii si sper sa mai treceti si de acum incolo pe aici. :)


Claudia.

duminică, 3 martie 2013

Scriitoarea II

Statea la radacina unui copac batran, contempland. Purta pe brate un caiet gros, deschis, tocit pe margini, iar stiloul statea la mijlocul dintre pagini, asteptand sa fie purtat de degetele acesteia, ca sa mai scrie inca o data cuvinte ce izvorau din mintea si sufletul sau cald.
Imbracata cu calm si buna dispozitie, privea in jur viitoarele fraze ale textului sau. Le gasea in cantul pasarilor, printre ramurile copacilor, in iarba cea verde si proaspata si agitata de vant, in azuriul cerului si nu in ultimul rand.. in oameni si astfel isi acoperea rand cu rand paginile dand viata textelor, desi uneori nu ii parea atat de usor a scrie... dar cu toate acestea, era unul din lucrurile cele mai frumoase pe care le putea crea, iar cu fiecare text terminat isi inunda intreaga fiinta cu fericire, cu zambete.
Mintea si sufletul sau vorbeau, dar nu doar ale sale ci a scriitorilor de pretutindeni care credeau ca au ceva de spus pentru omenire. Dar in timp, scriitoarea constatase ca nu era inteleasa mereu. Unii oameni vedeau doar litere insirate pe hartie, vedeau  inca o poveste cu alte personaje, poate chiar vedeau o pierdere de timp, un lucru lipsit de importanta. Sa fi scris oare lucruri insignifiante?! Nu, in niciun caz, altfel nu se mai apuca de scris.
Si sunt zile in care scriitoarea varsa lacrimi de cerneala pe hartie, literele sunt apasate, ingrosate, iar paginile tip de durere, strigand catre oameni, dar oamenii.. se pare ca tot nu vad ceea ce trebuie sa vada. A dorit sa impartaseasca viziunea sa, a dorit sa transmita cuvintele sale si altora... sa traga un semnal de alarma.
Dar ce mai sunt oamenii in prezent? Stiu ei oare ce vor? Ce vor sa citeasca? Ce vor sa auda? Ce apreciaza? In ce se transforma? In suflete goale, lipsite de culoare, lipsite de sensibilitate sau in suflete pline, ce stiu sa vada frumosul si apreciaza ceea ce merita cu adevarat?! Si-atunci, scriitoarea s-a intrebat.. cu ce folos sa mai scrie?!