duminică, 3 martie 2013

Scriitoarea II

Statea la radacina unui copac batran, contempland. Purta pe brate un caiet gros, deschis, tocit pe margini, iar stiloul statea la mijlocul dintre pagini, asteptand sa fie purtat de degetele acesteia, ca sa mai scrie inca o data cuvinte ce izvorau din mintea si sufletul sau cald.
Imbracata cu calm si buna dispozitie, privea in jur viitoarele fraze ale textului sau. Le gasea in cantul pasarilor, printre ramurile copacilor, in iarba cea verde si proaspata si agitata de vant, in azuriul cerului si nu in ultimul rand.. in oameni si astfel isi acoperea rand cu rand paginile dand viata textelor, desi uneori nu ii parea atat de usor a scrie... dar cu toate acestea, era unul din lucrurile cele mai frumoase pe care le putea crea, iar cu fiecare text terminat isi inunda intreaga fiinta cu fericire, cu zambete.
Mintea si sufletul sau vorbeau, dar nu doar ale sale ci a scriitorilor de pretutindeni care credeau ca au ceva de spus pentru omenire. Dar in timp, scriitoarea constatase ca nu era inteleasa mereu. Unii oameni vedeau doar litere insirate pe hartie, vedeau  inca o poveste cu alte personaje, poate chiar vedeau o pierdere de timp, un lucru lipsit de importanta. Sa fi scris oare lucruri insignifiante?! Nu, in niciun caz, altfel nu se mai apuca de scris.
Si sunt zile in care scriitoarea varsa lacrimi de cerneala pe hartie, literele sunt apasate, ingrosate, iar paginile tip de durere, strigand catre oameni, dar oamenii.. se pare ca tot nu vad ceea ce trebuie sa vada. A dorit sa impartaseasca viziunea sa, a dorit sa transmita cuvintele sale si altora... sa traga un semnal de alarma.
Dar ce mai sunt oamenii in prezent? Stiu ei oare ce vor? Ce vor sa citeasca? Ce vor sa auda? Ce apreciaza? In ce se transforma? In suflete goale, lipsite de culoare, lipsite de sensibilitate sau in suflete pline, ce stiu sa vada frumosul si apreciaza ceea ce merita cu adevarat?! Si-atunci, scriitoarea s-a intrebat.. cu ce folos sa mai scrie?!

6 comentarii:

  1. Scriitoarea trebuie sa scrie! O vor citi cei ce rezoneaza cu gandurile expuse printre randuri! Indiferent de numarul lor! Chiar daca sunt putini, ea nu are dreptul sa-i paraseasca!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa speram ca aceasta scriitoare va continua sa scrie... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nimeni nu se apuca intamplator de scris! Undeva, cineva are nevoie de randurile acelea... Calde imbratisari pentru sensibilitatea ta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarat!
    Iar randurile daca vor fi gasite de cineva ce a avut nevoie, cel care le-a scris cu siguranta se va bucura, va sti ca nu este singurul care a gandit in acel fel si poate l-a si ajutat cumva...

    RăspundețiȘtergere
  5. La Mulți Ani !, doar zile fericite și pline de iubire îți dorim, alături de cele mai calde și sincere urări de sănătate și împliniri în viața profesională și socială !
    Acesta este un mesaj „clasic” pe care nu numai bunul simț ci și aprecierea pe care o simțim în ceea ce te privește, transformă „corvoada” și „rutina” trecerii prin astfel de aniversări într-o plăcere reală și sinceră.
    Dar dacă, din motive independente de voința ta și-a noastră, urările noastre nu te vor găsi în cea mai bună dispoziție sau stare sufletească, dacă feluritele și de multe ori nemeritatele amprente ale vieții nu te-au atins în ultimele zile într-un mod tocmai fericit, te rugăm să crezi, și să speri că TREBUIE să existe o lege a compensației, o lege care va face să vină și o zi începând cu care, toate anotimpurile să îți devină calde primăveri, învăluite în parfum de flori de câmp și începând cu care toate zilele să îți devină fericite și pline de iubire zile de „8 Martie”.
    Cu drag, Diana și Dan.

    RăspundețiȘtergere

Te ascult! :)