vineri, 31 mai 2013

Fotografia

Suntem muritori?! Suntem! Dar putem capata imortalitate prin diferite moduri. Si cea mai intalnita modalitate este fotografia. Si tu ai capatat imortalitate…
Am multe fotografii cu tine pe care le voi pastra. Dar ceea ce tu nu stii este ca nu ai capatat imortalitate doar prin intermediul fotografiei. Daca fotografiile s-ar pierde, s-ar distruge sau ar fi uitate, cu timpul?! Ne-am mai sti nemuritori?!
Insa tu, esti nemuritor si in sufletul meu. Am o fotografie cu tine si acolo si o voi pastra pentru totdeauna. De fapt, nu, am un album intreg momentan si sper ca am sa strang un album de o viata cu tine. Ma intreb, oare cate fotografii ar incapea intr-un astfel de album?! Cu siguranta, enorm de multe, pentru ca fiecare privire de a mea care va trece peste chipul tau, va inseamna inca o fotografie.
Dar fotografiile sunt amintiri, sunt clipe de timp, sunt parti din ceea ce esti, din ceea ce ai realizat. Eu imi doresc ca toate fotografiile cu tine sa fie amintiri frumoase, ca sa le pot pastra cu drag in sufletul meu si sa nu le uit vreodata… sa nu te uit.

marți, 28 mai 2013

Soarele Meu

Parfum de bujori si de capsuni se imprastie in camera mea. Imi place combinatia dintre racoritor si dulce, imi place sa savurez, sa traiesc parfumul. Si stau la masa si ma gandesc - poate chiar parfumul o fi de vina… Si ma gandesc asa cum obisnuiesc sa fac de mult. Sunt zile in care ma gandesc la oameni si la problemele lor, sunt zile in care ma gandesc la inumanitate, imoralitate, incercand sa gasesc raspunsuri printre atatea “de ce”-uri. Si sunt zile in care ma gandesc la fericire, dar si la tristete.
Cu timpul am descoperit ca fericirea este rara. De ce?! Poate pentru ca ne afundam prea mult in tristete, poate pentru ca uitam sa o mai cream. Iar atunci cand o avem, nu stim cum sa ne bucuram de ea si credem ca e ireala. Dar punandu-mi atatea intrebari, oricum nu pot schimba lumea si oricum nu poate fi mereu bucurie asa cum nu poate fi mereu nici tristete. Apoi, chiar daca o schimb, putin, efortul meu este aproape nul. Schimbarea ar trebui sa vina de la fiecare in parte si doar asa am putea avea o lume mai buna, mai responsabila si care nu pune in fata ignoranta.
Numai ca s-ar putea ca lumea sa gandeasca din nou gresit. Vrem o lume mai buna si asta inseamna ca trebuie sa fim puternici, sa facem acei pasi importanti. Puterea insa are doua taisuri. O poti folosi cu scop benefic, dar si cu scop malefic. Prin vointa ta de a schimba in mai bine nu este gresit sa iti doresti sa fii puternic, in sensul ca vrei sa lupti, sa nu te mai consideri slab si sa treci peste prejudecati sau alte piedici. Dar puterea te poate ridica atat de sus incat te vei considera superior, vei sti ca porti in maini schimbarea si vei ajunge sa o modelezi atat de mult, incat devine malefica.
Dar astazi, am preferat sa ma gandesc la ceva frumos, pentru ca sunt zile in care ma gandesc si la fericire. Si cum as putea sa nu ma las purtata de parfumul dulce in lumea magica a fericirii? Iar pentru a nu uita cum este, imi iau o foaie, stiloul si scriu…
 “ In acea toamna am simtit Soarele. Un soare cald, cu raze ce se plimbau cu grija pe pielea mea, fara a-mi provoca vreo durere. De mult mi-am dorit sa simt acest Soare. Si l-am simtit… Era ca o mangaiere, ca o imbratisare. Si de cand i-am intalnit privirea, are un chip vesel, senin si mereu imi zambeste. Iar din acea toamna il vad mereu, dar nu e vorba de soarele de pe cer. Eu am propriul meu Soare, caci soarele de pe cer nu e al meu, e al tuturor. Dar Soarele meu, esti Tu. Tu ai raze mereu calde si primitoare, Tu nu ai nori care sa te acopere si de vor aparea eu am sa-i alung. Si Tu nu ai un loc pe cer… ai fi prea departe de mine. Tu esti aici, cu mine, in inima mea. Si dintre atatia sori, esti singurul Soare pe care il iubesc. Sper ca si eu sunt un Soare… un Soare doar al tau, ca sa ne umplem ochii si sufletele cu raze de iubire. “

luni, 20 mai 2013

Defecta


" Scrisoare catre Voi

Inima cam vrea sa ma paraseasca. Nu pot sa cred ca am ajuns sa spun asta! Abia se chinuie sa ma mai tina in viata. Simt cum negativismul imi ucide mintea. Nu-mi mai pot permite sa visez frumos, sa fiu optimista. Totul este iluzie... Cine sunt eu?! Ce mai conteaza... Oricum voi sfarsi asa cum se sfarseste orice carte. Si cum cartile pot avea un sfarsit trist sau unul fericit, eu am un sfarsit trist. Dar daca totusi vrei sa stii... afla ca sunt un om ranit. Si nu e o rana pe corp - m-as fi bucurat sa fie acolo, pentru ca s-ar cicatriza, s-ar vindeca, dar din pacate, ea se afla acolo unde nimeni nu isi doreste - in suflet. M-am imbolnavit! Da, viata te poate imbolnavi, chiar daca te nasti sanatos. Sentimentele te pot imbolnavi. Ma gandesc ca deja te-ai ingrozit, citind asta, dar sunt un om singur si care tot ce isi mai doreste este sa plece. Si nu pe orice drum, ci pe un drum fara cale de intoarcere, dar sa fie drumul cel bun. Sper... Da, sper.  Daca nu va fi asa, atunci voi muri odata cu speranta, tinandu-ne de mana. Pentru ce mai traiesc?! Pot sa fiu de ajutor cuiva? Pot sa bucur pe cineva? Ma tem ca nu... iar timpul mi-a demostrat asta. Vrea cineva sa ma asculte? Ma tem iar ca nu - cuvintele mele sunt nimicuri si as plictisi poate chiar as enerva, iar sentimentele mele nu conteaza. Vrea cineva sa ma salveze? In zadar... nici macar propria persoana nu mai vrea. Eu nu am niciun rol pe acest pamant, de fapt, nici nu cred ca am avut, eu nu contez. Ma intreb ce mai caut aici, inca, de fapt, nu... cum de a fost posibil sa ajung aici?! Si daca totusi apartin unui loc, acesta sigur nu este locul meu. Cred ca m-am ratacit si e prea tarziu sa mai gasesc drumul cel bun. Ma las pe niste aripi necunoscute..."

Gasea florile minunate. Isi clatea ochii cu a lor culoare si ii placea sa savureze parfumul lor, in timp ce petalele ii mangaiau chipul. Ii placea sa isi inunde plamanii mai ales in zorii zilei, cand totul era proaspat si acoperit de roua. Chiar si frunzele le gasea minunate, mai ales pe timp de toamna, cand explozia aceea de culori o facea sa isi reaminteasca despre un vis din copilarie. Vedea in oameni parti bune si credea ca viata este ceva deosebit. Dar cu timpul, totul se prabusise peste ea. Sufletul ei era strivit, cu toate ca nu arata asta. Daca interiorul ei ar fi putut fi vizibil, se remarca diferenta. Si nu stia cat putea sa o mai duca asa...
Sunetul negru era singurul sunet pe care il mai putea auzea, caci sunetul vocii lui se stinse de mult si nu-i mai mangaia sufletul. De fapt, mangaierea aceea fusese falsa. Strivita de zidurile reci ale vietii, singuratatea ii mai era singurul prieten. De fapt, singuratatea este singurul prieten care nu te va parasi niciodata, atunci cand toti te parasesc. Si cum nimeni nu ii era alaturi, voi sa scape si de singurul asa - zis prieten pe care il mai avea, pentru ca nu era un prieten benefic. Statea agatat de ea fara sa ii ceara permisiunea. Sa se lase purtata pe bratele intunericului era singura solutie. Nimeni nu o iubea, nici macar ea nu se mai iubea. Ea era asemeni unui bibelou, o papusa de portelan. Era frumoasa pe dinafara si goala si fara de culoare pe dinauntru. Dar nu conteaza frumusetea! Avea un suflet nimicit care mai atarna doar de un fir de viata.
Era defecta, iar defectele nu aveau ce cauta in jurul altora, sunt rebuturi, care de multe ori nu se mai pot reface. Iar ea facea parte din categoria celor ireparabile. Si cine ar dori sa iubeasca un defect?! In lume, se cauta cat mai mult perfectiunea, cu toate ca se stie ca nimeni nu poate fi perfect, dar daca nu esti conform cerintelor sau daca nu te vede nimeni asa cum ti-ai dori sa fii vazut, vei fi eliminat sau ignorat. Ea a cautat multi oameni, si spera ca macar unul sa gaseasca. E ciudat cum printr-atatia oameni nu gasim oamenii de care avem nevoie, nici macar unul. Ea credea ca undeva, prin multime se va afla si alesul ei. A crezut in sentimentul iubirii. Stia ca este unicul sentiment salvator, unicul medicament salvator. Dar, de fapt, nu l-a intalnit niciodata cu adevarat. L-a cautat si nu l-a gasit, spunandu-si ca va veni doar daca va inceta cautarea. Si intr-o zi parea ca il gasise, simtise iubire, a muscat din sentimentul ce il considerase salvator. Iubirea ei pentru el era incomparabila, insa s-a dovedit ca sentimentul avea sa ii devina cel mai periculos. Inima ei se golise si tot ce mai simtea era o durere sfasietoare. Iubirea ei nu era de ajuns. Era prea defecta, iar defectele ii acopereau sentimentele pure ce izvorau din sufletul sau, de fapt, nimanui nu-i pasa de sentimentele ei.
Oamenii sunt rai, te mint, te invart in jocul lor, iti arata tot ce vrei sa vezi, doar ca tu nu stii ca peste tot esti inconjurat numai de masti. Si daca la inceput totul pare in regula, mastile la un moment dat se usuca si cad si isi arata adevarata fata. Ei castiga, tu nu. Ei  obtin ceea ce isi doresc, si-au indeplinit scopul malefic, dar ei nu stiu ca sunt ucigatori de suflete.

sâmbătă, 18 mai 2013

Sarutul

In fiecare dimineata ea voia,
Ca el sa poata sa mai stea.
Si nu era nevoie decat de un minut,
Cat sa se prinda intr-un sarut.

Dar orice ar fi avut de facut,
El niciodata nu refuza acel minut.
Ar insemna sa treaca peste sarut,
Iar ea insemna foarte mult.

Iubirea ei il incanta,
Iubirea lui o mangaia,
Iar iubirea nu va inceta,
Pentru ca zori de zi nu vor trece,
Fara sarutul cel fin si cel dulce.

Si prin fosnetul de buze,
Ei isi atingeau sufletele,
Iar cu fiecare dimineata,
Povestea lor prindea din nou viata.
Iubirea lor nu devenea incolor,
Pentru ca nu lasau sa se adune nori.

Iar cand noaptea se aseza,
Si luna incet se inalta,
Praf de somn din cer cadea,
Pe la gene se-aseza.

“Noapte buna” isi luau,
Cu imbratisarea se incalzeau,
Dar ochii lor nu adormeau usor,
Fara sarutul plin de iubirea lor.

vineri, 10 mai 2013

Note de pe Portativul Vietii

" Oamenii de langa mine erau doar ca sa fie. Ce cautau langa mine?! Poate ca nici eu nu stiu, dar nu erau oamenii pe care ii doream in viata mea, oamenii in care sa am incredere, oamenii care sa ma inteleaga. Si daca intre ei existau parti comune, eu eram singurul care nu avea mai nimic in comun cu acestia. Poate trebuie sa mai caut si alti oameni. Sper ca ii voi gasi. "
" Unii oameni pretind ca te cunosc daca asculti genul x de muzica, daca porti o anumita imbracaminte sau daca au discutat o singura data cu tine. De ce? Pentru ca exista acea categorie de oameni care considera ca le stiu pe toate. "
" Nu e vina nimanui, tu esti singurul vinovat! Trebuia sa iti iei masuri de precautie! "
" Poti fi un mort viu. Cum iti dai seama?! Atunci cand simti ca ai ramas gol pe dinauntru. "
" Si intelege ca tot ce conteaza este prezentul! Trecutul de aceea este trecut, iar viitorul depinde de prezent. "
" Iubirea nu va veni atunci cand iti doresti. Iubirea va veni atunci cand te astepti cel mai putin. "
" Niciodata nu vei fi pregatit cu adevarat pentru toate. Viata are obiceiul de a ne surprinde, dar trebuie sa ii faci fata. Incearca ATUNCI, altfel vei regreta sau te vei intreba mereu cum ar fi fost daca. Cu unele momente nu te vei mai intalni niciodata! "
" Suntem oameni si cum nu suntem perfecti, mai si gresim. Dar greselile facute nu trebuie repetate, ci din ele ar trebui sa invatam ceva. Iar a progresa in greseli este grav."
" Poti sa devii nemuritor in trei feluri: doar daca oamenii vor avea grija sa te aminteasca in viata lor, printr-o fotografie sau printr-o carte scrisa. "
" Cu cat iubesti mai mult, pe atat de mult poti suferi. "
" Si cand in aripile tale m-am oprit, m-am simtit pentru prima data in siguranta, am simtit linistea, caldura, am simtit ca fac parte din ele. Am mai aterizat si in alte aripi, dar nu erau cele potrivite, pentru ca am sfarsit izbindu-ma de asfalt. Eu cred ca in sfarsit erai pregatit sa ma prinzi si in sfarsit ai fost la locul potrivit. Acum hai sa zburam impreuna! "
" - Vreau sa fac ceva!
- Ce anume?
- Te rog inchide ochii si nu ii deschide decat atunci cand iti voi spune!
- E dureros?
- Nu! Deloc! 
- Bine!
Si buzele ei incepu sa-i sarute fruntea, apoi obrajii, nasul si la urma se infrupta din buzele lui dulci. "
" Tu nu esti ca ceilalti, dar mie imi place asa cum esti, pentru ca esti ca mine. "
" Sufletul meu?! Da, am sau mai bine zis, am avut. L-am daruit cuiva cu totul, dar acum e secatuit, e stors. Daca asta a fost misiunea mea, daca asta merit, atunci misiunea tocmai s-a sfarsit, dar succesul nu imi apartine. Eu nu am castigat nimic! Eu am pierdut... m-am pierdut! "
" Soarele nostru e mereu aprins. Uneori mai intens, alteori mai domol, dar el arde in continuare si asta este cel mai important. "
" Nu putea sa se transforme in cineva ce nu ar putea fi. Si-ar fi sters identitatea, iar ea nu voia sa accepte asta."
" Multi se opresc privind doar exteriorul, considerand ca asta conteaza cel mai mult, dar cu timpul vor descoperi ca dincolo de el poate exista o incompatibilitate majora. "
" Nu stiu de ce se crede ca daca iti pui o dorinta atunci cand sufli in lumanarile tortului sau in noaptea de Anul Nou, se va indeplini. Da, toata lumea este libera in a-si pune dorinte, oricate ar fi, dar orice dorinta nu se poate indeplini de la sine. Daca se intampla asa, fara a face vreun efort, atunci a fost coincidenta sau noroc, dar de cele mai multe ori trebuie sa muncesti pentru a-ti duce spre indeplinire dorinta. Nici macar ursuletul de plus pe care l-ai primit cadou atunci cand ti-l doreai de Craciun sau de ziua ta, nu a cazut din cer, asa cum credeai. Cineva a muncit ca sa ti-l poata oferi, sa-ti indeplineasca dorinta. "
" Si nu exista in fiecare zi va fi bine, cum nu exista nici in fiecare zi va fi rau. "
" Timpul aduce oameni, aduce fapte, aduce sentimente, aduce critici, aduce avansare, aduce regresare, dar niciodata nu vin in acelasi timp. "
Nota autorului!

Fragmentele imi apartin!

sâmbătă, 4 mai 2013

Iubirea Scriitorilor

Uneori, ajungi sa scrii despre iubire tocmai pentru ca nu ai parte de ea. Alteori, scrii despre ea ca sa arati asta lumii, sa arati cat de fericit esti ca traiesti acest sentiment. Dar si cei care nu au parte de ea cat si cei care au parte, pot scrie la fel de frumos despre iubire, insa cei care vor citi nu vor sti niciodata daca ce a fost scris s-a si intamplat cu adevarat. Ei savureaza momentul si pleaca mai departe, eventual iti multumesc pentru ca le-ai inseninat ziua, insa in sufletul scriitorului nu stii niciodata ce este cu adevarat...

vineri, 3 mai 2013

Promiti?

Printre flori, printre copacii leganati de vantul zglobiu si printre jocul fluturilor multicolori, doi indragostiti se tineau de mana plimbandu-se linistiti prin natura. Rochia ei era purtata pe ritmul vantului in acelasi timp cu parul, iar el ii masura fiecare miscare si o admira. Frumusetea si delicatetea ei ii fura ochii, dar ochii lui nu se oprisera la frumusetea fizica, ci o privea pentru ca ea era acea persoana la care a sperat toata viata si care insemna ernom pentru el. O iubea si ea il iubea, si au descoperit unul la altul multe in comun, iar sentimentele lor cresteau de la o zi la alta. Simteau asta si stiau ca vor locui fiecare in inima celuilalt.
Pe neasteptate, el o cuprinse purtand-o pe brate pana la radacina unui copac. Acolo, s-au asezat pe iarba moale, continuand sa se tina de mana. Privind la frunzele acelui copac care parca i-au indemnat spre meditatie, au pornit o discutie.
-         Stii, as vrea ca cerul meu sa isi opreasca plansul. Picaturile lui mi-au invadat destul fiinta! spuse ea.
-          De ce te-ai gandit la asta ?!
-          Pentru ca nu mai vreau sa simt raceala !
-          Care raceala, draga mea ?
-          Raceala vietii,... a iubirii, dragul meu !
-          Dar nu o vei mai simti!
-          De unde stii?
-          Pentru ca nu voi lasa sa simti asta!
Dupa cateva clipe de tacere, ea ii raspunse :
-          Vei fi langa mine mereu?
-          Mereu!
-          Nu ma vei lasa prada racelii?
-          Nu te voi lasa prada racelii, te voi tine langa mine aparandu-te de ploaie si de a sa raceala precum o umbrela!
-         M-ai facut sa zambesc si iti multumesc, insa nu stiu daca ai sa ma poti apara mereu.
-         De ce crezi asta?
-         Pentru ca nu vei putea fi cu mine absolut tot timpul!
-         Draga mea, gresesti!
-         Gresesc?!
-         Da! Ai spus ca nu mai vrei sa simti raceala, iar eu ti-am spus ca nu o vei mai simti si cand am spus asta, am stiut ce spun! Chiar daca te vei mai intalni cu ea sub tot felul de forme, tu vei sti ca voi fi mereu cu tine si te rog sa-ti amintesti asta mereu! ii spuse el zambind.
Auzind vorbele lui, il privea contemplativ...
-          Si cata dreptate ai !
A lasat cateva minute de tacere, timp in care a inteles ca atunci cand iubesti, chiar daca persoana iubita nu poate fi fizic langa tine, tu vei sti ca el va fi mereu acolo cu tine. Cu gandul la tine si purtandu-te mereu in inima lui, sigur se va intreba cum te mai simti si ce mai faci si sigur trebuie sa stii asta, sa simti. Insa intrebarile ei au continuat...
-       Poate ca iti adresez niste intrebari cam ciudate, dar oamenii sunt atat de schimbatori... nu stiu ce vor... unii chiar merg dupa cum ii poarta valul. Azi iti declara sentimente, ca peste un timp sa iti dovedeasca ca sentimentele acelea au fost doar ca sa fie, ori ca nu au inteles ce inseamna a iubi si in final ajungi sa iti dai seama ca nu ai reprezentat nimic pentru acea persoana. Si tot ce mai simti in interiorul tau este doar o raceala care se poate transforma in gheata.
-          Inteleg ce vrei sa spui si ai dreptate, dar nu uita ca noi nu suntem ca ei!
-         As vrea sa nu te schimbi, as vrea sa nu pleci, as vrea ca tot ce mi-ai spus sa nu ramana doar niste vorbe care sa se transforme apoi in amintiri triste.
-          Tot ce ti-am spus este adevarat, pentru ca tu esti unica persoana in care pot avea incredere deplina, unica persoana care ma intelege si unica persoana pe care o voi iubi. Cu tine am simtit iubirea adevarata si nici eu nu as vrea sa te schimbi...
Acele cuvinte insemnau enorm pentru ea si auzindu-le, incepuse a zambi, dar s-a si rusinat de emotie, parca nefiind pregatita sa auda asemenea cuvinte. Insa el, ii saruta obrajii si o imbratisa dandu-i de inteles ca totul este in regula, iar cei doi indragostiti au ramas imbratisati, parca nedorind a-si pierde atingerea.
-           Te iubesc! ii sopti aceasta peste un timp.
-           Si eu te iubesc! ii sopti si el la randul lui.
-           Ma vei iubi pentru toata viata ?
-           Pentru toata viata !
-           Promiti ?
-           Promit, draga mea !
-           Si eu iti promit, dragul meu !
Desi pareau banale acele cuvinte, ei stiau, de fapt, cat de pure sunt sentimentele lor dincolo de ele, pentru ca le-au spus din inima. S-au prins apoi intr-un sarut lung, pana cand ziua incepuse sa isi i-a ramas bun, insa pentru ei nu conta asta. Tot ce conta era iubirea lor si voiau sa se bucure de ei. Au adormit la radacina copacului invelindu-se cu aceeasi imbratisare care era incarcata cu dragostea lor, iar noaptea impreuna cu stelele aurii si luna argintie, ii vegheau.