sâmbătă, 4 mai 2013

Iubirea Scriitorilor

Uneori, ajungi sa scrii despre iubire tocmai pentru ca nu ai parte de ea. Alteori, scrii despre ea ca sa arati asta lumii, sa arati cat de fericit esti ca traiesti acest sentiment. Dar si cei care nu au parte de ea cat si cei care au parte, pot scrie la fel de frumos despre iubire, insa cei care vor citi nu vor sti niciodata daca ce a fost scris s-a si intamplat cu adevarat. Ei savureaza momentul si pleaca mai departe, eventual iti multumesc pentru ca le-ai inseninat ziua, insa in sufletul scriitorului nu stii niciodata ce este cu adevarat...

14 comentarii:

  1. Mare dreptate ai! Oricat de expert ai fi in comentarii literare, in a deslusi tainele scrise niciodata nu vei sti cu adevarat ce se petrecea in interiorul celui care le-a scris :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Si uneori adevarul este trist...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, si este cu atat mai greu sa-ti dai seama atunci cand niciodata nu ai cunoscut persoana de dincolo de litere...

    RăspundețiȘtergere
  4. Exact... si ce e cel mai amuzant, ceea ce am zis eu tot liceul: "La ce bun sa invat un comentariu? De unde stim noi exact ce a vrut Eminescu (sau altii) sa spuna? L-a intrebat cineva? A facut cineva spiritism si i-a invocat sufletul?" asta pentru a incheia intr-o nota mai comica.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu, m-am confruntat si eu cu asta! ;)) Sigur ca in mare ne dam seama despre ce este vorba intr-o poezie, intr-un text, dar daca vrei sa detaliezi si fara a citi comentariile din nu stiu ce carti, vei observa ca fiecare are un punct de vedere diferit (bine, altii nu au nicio parere :)) si mi s-a intamplat sa ma trezesc ca profesoara sa imi spuna ca nu este asa... e altfel, pentru ca asa s-a interpretat dintotdeauna, dar pana la urma, nimeni nu stie cea insemnat acel text pentru scriitor, nimeni nu stie despre cine sau ce a scris, iar uneori totul poate fi destul de bine camuflat. Asadar, nu inseamna ca e ceva gresit daca eu am interpretat altfel textul, bineinteles cu conditia de a nu exagera.

    RăspundețiȘtergere
  6. Exact, fiecare are propria sensibilitate, propriul fel de a vedea lucrurile :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ehe!
    Înţeleg perfect ce vrei să spui!
    Dacă tot vorbim de sufletele sau firile scriitorilor, îţi spun cu mâna pe inima ca mi-ar fi plăcut să le cunosc pe Jane Austen şi pe surorile Bronte! Pariez că erau nişte persoane pe lângă care era mai mare dragul să stai!

    RăspundețiȘtergere
  8. Doar am auzit despre ele, insa nu le-am si studiat...
    Scriitorii sunt niste persoane speciale si cred ca e minunat sa ai prilejul de a cunoaste macar unul si dincolo de scris. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Neapărat să citeşti pe aceste doamne!
    Jane Austen, printre altele, a scris Mândrie şi prejudecată! S-au făcut nu ştiu câte filme după acest roman al ei şi după multe altele.
    Ba chiar există un film care se numeşte Jane Austen Club, în care un grup de prietene se întâlnesc periodic , dupa citirea câte unui roman al lui Jane Austen şi-l comentează, fiecare împărtăşindu-şi impresiile lăsate de către minunatele personaje şi întâmplările prin care trec.
    Charlotte Bronte a scris minunatul roman Jane Eyre, care a fost ecranizat într-o veselie, în diferite variante, în ani diferiţi, Iar surioara ei Emily a scris fabulosul, epicul - La răscruce de vânturi, şi el ecranizat la greu.
    Şi surioara mai puţin celebră, dar nu mai puţin talentată, Anne a scris. Romanul meu preferat, scris de Anne se numeşte Necunoscuta de la Wildfell Hall, o minunăţie.
    Fă-ţi rost de aceste romane, te vor cuceri cu siguranţă şi vei avea ce învăţa din stilul lor de scris! Garantat!

    RăspundețiȘtergere

Te ascult! :)