vineri, 3 mai 2013

Promiti?

Printre flori, printre copacii leganati de vantul zglobiu si printre jocul fluturilor multicolori, doi indragostiti se tineau de mana plimbandu-se linistiti prin natura. Rochia ei era purtata pe ritmul vantului in acelasi timp cu parul, iar el ii masura fiecare miscare si o admira. Frumusetea si delicatetea ei ii fura ochii, dar ochii lui nu se oprisera la frumusetea fizica, ci o privea pentru ca ea era acea persoana la care a sperat toata viata si care insemna ernom pentru el. O iubea si ea il iubea, si au descoperit unul la altul multe in comun, iar sentimentele lor cresteau de la o zi la alta. Simteau asta si stiau ca vor locui fiecare in inima celuilalt.
Pe neasteptate, el o cuprinse purtand-o pe brate pana la radacina unui copac. Acolo, s-au asezat pe iarba moale, continuand sa se tina de mana. Privind la frunzele acelui copac care parca i-au indemnat spre meditatie, au pornit o discutie.
-         Stii, as vrea ca cerul meu sa isi opreasca plansul. Picaturile lui mi-au invadat destul fiinta! spuse ea.
-          De ce te-ai gandit la asta ?!
-          Pentru ca nu mai vreau sa simt raceala !
-          Care raceala, draga mea ?
-          Raceala vietii,... a iubirii, dragul meu !
-          Dar nu o vei mai simti!
-          De unde stii?
-          Pentru ca nu voi lasa sa simti asta!
Dupa cateva clipe de tacere, ea ii raspunse :
-          Vei fi langa mine mereu?
-          Mereu!
-          Nu ma vei lasa prada racelii?
-          Nu te voi lasa prada racelii, te voi tine langa mine aparandu-te de ploaie si de a sa raceala precum o umbrela!
-         M-ai facut sa zambesc si iti multumesc, insa nu stiu daca ai sa ma poti apara mereu.
-         De ce crezi asta?
-         Pentru ca nu vei putea fi cu mine absolut tot timpul!
-         Draga mea, gresesti!
-         Gresesc?!
-         Da! Ai spus ca nu mai vrei sa simti raceala, iar eu ti-am spus ca nu o vei mai simti si cand am spus asta, am stiut ce spun! Chiar daca te vei mai intalni cu ea sub tot felul de forme, tu vei sti ca voi fi mereu cu tine si te rog sa-ti amintesti asta mereu! ii spuse el zambind.
Auzind vorbele lui, il privea contemplativ...
-          Si cata dreptate ai !
A lasat cateva minute de tacere, timp in care a inteles ca atunci cand iubesti, chiar daca persoana iubita nu poate fi fizic langa tine, tu vei sti ca el va fi mereu acolo cu tine. Cu gandul la tine si purtandu-te mereu in inima lui, sigur se va intreba cum te mai simti si ce mai faci si sigur trebuie sa stii asta, sa simti. Insa intrebarile ei au continuat...
-       Poate ca iti adresez niste intrebari cam ciudate, dar oamenii sunt atat de schimbatori... nu stiu ce vor... unii chiar merg dupa cum ii poarta valul. Azi iti declara sentimente, ca peste un timp sa iti dovedeasca ca sentimentele acelea au fost doar ca sa fie, ori ca nu au inteles ce inseamna a iubi si in final ajungi sa iti dai seama ca nu ai reprezentat nimic pentru acea persoana. Si tot ce mai simti in interiorul tau este doar o raceala care se poate transforma in gheata.
-          Inteleg ce vrei sa spui si ai dreptate, dar nu uita ca noi nu suntem ca ei!
-         As vrea sa nu te schimbi, as vrea sa nu pleci, as vrea ca tot ce mi-ai spus sa nu ramana doar niste vorbe care sa se transforme apoi in amintiri triste.
-          Tot ce ti-am spus este adevarat, pentru ca tu esti unica persoana in care pot avea incredere deplina, unica persoana care ma intelege si unica persoana pe care o voi iubi. Cu tine am simtit iubirea adevarata si nici eu nu as vrea sa te schimbi...
Acele cuvinte insemnau enorm pentru ea si auzindu-le, incepuse a zambi, dar s-a si rusinat de emotie, parca nefiind pregatita sa auda asemenea cuvinte. Insa el, ii saruta obrajii si o imbratisa dandu-i de inteles ca totul este in regula, iar cei doi indragostiti au ramas imbratisati, parca nedorind a-si pierde atingerea.
-           Te iubesc! ii sopti aceasta peste un timp.
-           Si eu te iubesc! ii sopti si el la randul lui.
-           Ma vei iubi pentru toata viata ?
-           Pentru toata viata !
-           Promiti ?
-           Promit, draga mea !
-           Si eu iti promit, dragul meu !
Desi pareau banale acele cuvinte, ei stiau, de fapt, cat de pure sunt sentimentele lor dincolo de ele, pentru ca le-au spus din inima. S-au prins apoi intr-un sarut lung, pana cand ziua incepuse sa isi i-a ramas bun, insa pentru ei nu conta asta. Tot ce conta era iubirea lor si voiau sa se bucure de ei. Au adormit la radacina copacului invelindu-se cu aceeasi imbratisare care era incarcata cu dragostea lor, iar noaptea impreuna cu stelele aurii si luna argintie, ii vegheau.

6 comentarii:

  1. Denisa are dreptate, e foarte frumos ce ai scris. Si pare genul acela de poveste de dragoste care nu se sfarseste vreodata :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Tibi! :)
    Da, si este cel mai frumos sa fie asa! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos! Musteşte romantismul în scrierea aceasta! Puritate, căldură, comuniune deplină! Splendid!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai descris perfect! :)
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Te ascult! :)