joi, 27 iunie 2013

Strigat

Cati ochi inchisi mai exista in lume?
Si oare cand se vor deschide?
Sper sa nu fiu singurul om care vede si simte,
Ceata si raceala din ochi, suflet si minte...


       Si vad oameni ce nu stiu omenia, pretuirea, respectul, iubirea.
Ignoranta e fericirea multora, iar printre zambete si vorbe ironice, privesc cu dezgust. E dureros sa te simti respins de propria umanitate. E poate si mai dureros sa vezi, sa realizezi ce se intampla cu adevarat in jur, caci multi inca sunt orbi si dorm linistiti. Dar nu ar trebui sa ne mire, pentru ca nepasarea nu doare, in schimb a-ti pasa doare, e o dovada ca te intereseaza si te trezesti intr-o lupta. A-ti pasa, da, e o lupta uneori!
   O rautacioasa superioritate pluteste in jur, iar vorbele goale frumos imbracate, sunt inradacinate in sufletele si mintile celor slabi. Si toti spun ca spera la un viitor mai bun, dar asteapta mereu ca altii sa il faca - in loc sa inceapa schimbarea acum - sau au impresia ca va pica din cer sau chiar nu face parte din planul lor. Si ce viitor mai bun, cand tocmai acele persoane sus - puse, acele persoane de la care se presupune ca ai ce invata, ca sunt un exemplu pentru toti, iti demostreaza exact inversul, desi spuneau ca spera, ca isi doresc, ca iti sunt alaturi. Aceeasi indiferenta, ipocrizie, aceleasi chipuri acre. Profunda dezamagire... Si te mai intrebi de ce se intampla atatea?!
     Si poate ca niciodata nu va fi roz, nu suntem perfecti, dar am putea face ceva daca am fi mai uniti, sa iesim din mediocritate, din spiritul de turma. Se presupune ca minoritatea se supune majoritatii. Dar in acest context e trist... Avem o majoritate atat de... patologica.
      Mai intai ar trebui sa invatam sa fim oameni, insa am constatat ca a fi om in ziua de azi este un defect. Eu credeam ca suntem de cand ne-am nascut sau poate chiar asa am fost, dar intre timp am pierdut omenia sau am ascuns-o, am uitat-o undeva intr-un colt indepartat de suflet.
     Strigatele nu mai sunt auzite, pentru ca suntem prea surzi sau - mai degraba - nu vrem sa le mai auzim. Orice strigat care nu intereseaza majoritatea e considerat un atentat, eventual se incearca a-ti explica ce gresit gandesti, ca nu ai dreptate. Preferam sa inchidem si ochii si mergem mai departe prin aceeasi mocirla, ne bazam pe noroc si ne mintim si mintim cu zambetul pe buze in continuare.
Si tu mai ramai doar cu strigatul, dar cine il mai aude?!

2 comentarii:

  1. Ai mare dreptate... bravo, Claudia ! :)
    Foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Denisa! :)
      Insa e trist ca se intampla astfel...

      Ștergere

Te ascult! :)