vineri, 30 august 2013

Şi vine o zi


Şi vine o zi,
Când singurătatea se va sfârşi,
Privirile se vor întâlni,
Şi ne vom afla fericirea,
Care se numeşte iubirea.

Şi vine o zi,
Când în a ta îmbrăţişare,
M-aş cufunda fără a crede că e visare,
Iar tăcerea şi privirea vor fi totuna,
Ne vom trasmite simţirea.

Şi vine o zi,
Când lumea mea şi-a ta,
Se vor întâlni bucuroase, se vor îmbrăţisa,
Se vor contopi şi vom începe a trăi,
Mereu ne vom iubi şi nu ne vom opri.


joi, 29 august 2013

Nemărginire


Pe frunte în jos ne coborâm sărutări,
Care ne poartă peste-albastre mări,
Şi-mbrăţisări repetate ne oferim,
Noi ştim, simţim că ne iubim.

Te iubesc ca un râu ce curge ne-ncetat,
Iubirea mea nu a stat, nu a secat,
E-o nesfârşită trăire,
E-o perfectă potrivire.

Te iubesc şi-n noapte, în vis,
Chiar si-atunci de tine-mi amintesc,
Ne plimbăm şi vorbim,
Si-nfinite poezii ne adresăm.

marți, 27 august 2013

Ploaia

Şi ploaia,
Cădea trepitant,
Priveam cum se scurge pe asfalt.

Meditam,
Iar mâna mea,
Un cântec la chitară cânta.

Lumea,
Dormea liniştită,
Dar în suflet ploaia-mi recită
Picături greoaie...
Voi mai putea afla iubirea, oare?

luni, 26 august 2013

Scrisul


Până să încep să scriu,
Am învăţat, am înţeles,
Că nu-i uşor omul să-l ştiu,
Dacă întâi nu mă cunosc.

În momentul introspecţiei,
Am descoperit ce e bun,
Dar şi demonii fiinţei,
Şi-am aflat cine sunt.

Târziu, foaia m-a strigat,
Căutam deseori în suflet şi minte,
Nu puteam să nu cuget,
Şi-am hotărât a scrie.

Stiloul e unealta scrisului,
Nici noaptea nu vrea să-l părăsesc,
El e uitarea somnului,
Nu pot să-l dezamăgesc.

Un strop de imaginaţie,
Şi totul prinde viaţă,
Un moment de inspiraţie,
Şi ce gândesc pe foaie se aşează.

Cuvinte pe rând presar,
Le-mbin într-o poveste,
Şi cel mai mult ador,
Când simt şi scriu iubire.

vineri, 23 august 2013

Adio

O lacrimă amară,
E gata să cadă,
Căci nu îşi mai are locul
Pe obrazul sufletului.

Te-am şters oricum de mult,
La tine nu mă mai uit,
Tu doar te jucai,
Iubirea-mi o răneai.

Tu nu mai ai rost,
Şi tot ce-a fost, a fost.
Acum trăiesc prezentul
Şi îmi clătesc sufletul.

De vei gândi să revii,
Află, vreau să ştii,
Că nu vei mai avea loc
Şi sentiment n-am să-ţi mai port.

Dar după fiecare stins amor,
Renaşterea nu stă pe loc,
Vine un nou început
Şi-adio spun timpului trecut.

joi, 22 august 2013

Uitare

Pe un râu al conştiinţei plutesc
Şi încerc să nu-mi mai amintesc
Vechi iluzii şi poveşti stinse
Niciodată ele sa nu mai fie aprinse.

Şi chiar de vor apărea în gând,
Ştiu să le alung,
Căci vor să mă facă să plâng,
Dar eu ştiu să mă adun.

Mi-ai sculptat răni adânci,
Mi-ai zdruncinat fiinţa atunci,
Când mi-ai intrat pe sub piele,
Creându-ţi zeci de trepte.

Şi ştiam unde voiai să ajungi...
Prin vene voiai să parcurgi
Drumul către inima mea,
Ce bătea tare în piept
Crezand ca e a ta.
Dar m-am înşelat...

Tu erai inert,
Erai fără sentiment.
Şi a început să doară,
Când iubirea s-a dovedit a fi oarbă.

Dar nu am timp să regret
Ceea ce a fost – de fapt - absent.
Te-am aruncat pe drumul uitării,
Şi acum aştept pe malul mării,
Privind în zare către… altceva,
Poate apare cineva,
Care va purta în inimă iubirea
Ca să nu şfârşim călătoria.



vineri, 16 august 2013

Poate fi...

In noapte, gandurile nu pot fi inlaturate, nu pot fi nici blocate, sunt chiar intensificate. Se creaza o simfonie din soaptele vantului, soaptele norilor, soaptele frunzelor, soaptele orologiului, imbinate cu o soapta dulce a inimii si soaptele vagi si repetate ale unui cantec de la patefon, venit dintr-un colt de camera. Si toate duc la o noua trezire a gandurilor, o reconstientizare.
Niciodata nu e liniste cu adevarat in minte, dar nici in suflet. Gandurile sunt vii si constat ca mai apare inca o soapta. Tu apari. Soaptele tale sunt dintre cele mai placute. Se aud, se simt. Imi mangaie auzul si pielea, imi canta si ating inima lin. Si ti-ai lasat amprenta...
Iti mai aduci aminte? Intr-o noapte rece, la fel ca aceasta, s-a nascut din minte si din suflet cel mai frumos sentiment. Am aprins focul - mi-a fost aprins de tine. Te-am luat langa mine si te-am incalzit sperand la nestingere, sperand la caldura ce se va mentine.
 Si ce simti nu te poate insela. Cuvintele pot insela uneori, caci putem scrie sau spune cuvinte marete fara a simti ceva, putem sa mintim atat de frumos, putem excela in arta actoriei si astfel cuvintele nu pot insemna nimic, nu au nicio valoare. Insa ce simti nu poate fi fals. Privirile ochi in ochi si sclipirea din ei, tinutul de mana si imbratisarile plapande sau chiar stranse, vocea si gesturile frumoase care se repeta, nu ne mint niciodata. Minutele, orele se transforma in secunde; timpul nu mai este de ajuns...
Printre atatea minciuni si sentimente false ce roiesc zilnic si apar de peste tot, prezenta ta inseamna altceva. Inseamna a patrunde intr-un singur univers – universul nostru. Iar gandurile se dezbraca... Ai pupile marite si  povestea ta se aude din privire. Pe buzele rosii ai lipite cuvinte de iubire ce in saruturi se citesc. Ai brate calde si primitoare, iar intre ele, simt cum traiesti si respiri iubirea. Impreuna formam sunetul contopirii, intr-o aparenta liniste.
Dar viata poate fi si frumoasa, poate fi si cu mai putine esecuri, poate fi mai senina intre doi oameni care gandesc senin, poate fi traita frumos intre doi oameni care stiu a trai cu adevarat, poate fi plina de iubire intre doi oameni care nu uita in timp a iubi, poate fi dulce intre doi oameni care isi spun si gusta cuvintele dulci din strafundul sufletului, poate fi sincera intre doi oameni care nu se ascund unul de celalalt.
Da, poate fi...

miercuri, 14 august 2013

Dialog Interior


-         Cine esti tu?
-         Sunt! Ce intrebare mai e si asta?
-         Nu! Nu cred ca m-ai inteles!
-         De ce?
-        Era o intrebare serioasa! Si nu e de ajuns doar sa fii!
-         Am inteles! Ma numesc X si am y  ani.
-         Nu! Iar nu m-ai inteles!
-         Pai, nu sunt si doar atat... am un nume, am si buletin, vorbesc cu oamenii, deci exist!
-         Draga X, nu intelegi nici acum?!
-         Ce sa inteleg?
-         Nu ai inteles cine esti?
-         Stiu cine sunt!
-         Atunci, spune cine esti!
-         Sunt o persoana... umm... sunt...
-         De ce faci pauza?
-         Ma gandesc...
-         Nu, X! Daca stiai, spuneai fara sa te mai gandesti!
-         Credeam ca stiu cine sunt!
-         Credeai, insa intre timp...
-         Dar...
-         Dar trebuie sa te cunosti! Sa te... recunosti!
-         Cum adica sa ma... recunosc?!
-         Stii deja cine esti, doar ca ti-ai ignorat personalitatea!
-         Am facut eu asta? De ce am facut asta?
-         Ti-am spus... te-ai ignorat! Te-ai uitat!
-         Nu cred ca inteleg!
-       Trebuie sa cauti in adancul tau! Acolo sunt gandurile tale, acolo esti tu, cel adevarat! Insa exteriorul te-a transformat in cine nu esti, pentru ca i-ai permis! Ai cules din exterior doar ce nu a fost folositor! Deschide ochii! Ai uitat de tine prea mult, draga X, ai uitat cine esti!
-         Asa sa fie?!
-         Daca nu era asa, ai fi stiut sa raspunzi usor la intrebarea “Cine esti tu?”!
-         Ai dreptate! Si zici ca stiu cine sunt?
-         Da! Raspunsurile sunt la tine, au fost mereu si inca sunt!
-         Si cum le pot gasi?
-         Ti-am spus deja... doar cauta, asculta-ti vocea interioara si traieste!
-         Asa voi face!
-         Draga X, multi oameni nu stiu cine sunt, se pierd la un moment dat pe drumul vietii si apoi nu inteleg cum au ajuns acolo, ce cauta acolo. Oamenii nu mai vorbesc cu ei insisi, nu-si adreseaza intrebari sau nu se mai asculta. Si multi considera ca se cunosc, ba chiar afirma ca ii cunosc si pe altii, dar mai devreme sau mai tarziu se dovedeste ca s-au inselat. Si tine minte... nici pe ceilalti nu ii poti cunoaste, daca nu te cunosti mai intai pe tine!

marți, 6 august 2013

Renastere

Sentimentele calatoreau lesinate, rataceau intr-un decor dramatic, al necunoasterii de lumina. Era un decor care dorea sa imi stearga treptat visul. Mintea, trupul, inima, s-au scaldat in apele cele mai tulburi, dar valurile mi-au izbit fiinta neputincioasa atat de tare, incat constinta mi-a fost trezita. Ochii au inceput sa vada, mintea s-a limpezit, inima a inceput sa bata si pentru prima data am ascultat-o, am urmat-o.

 Si putea fi loc de iubire in anotimpul melancoliei, nevrozei si al culorilor?!

Simteam cu inima, cu sufletul...
Sentimente de fericire, sentimente inaltatoare si arzatoare, imi circulau prin vene si artere rascolindu-mi fiinta. Sunt acele sentimente pe care doar in iubire le gasesti. Insa eu le visam, eu te visam, sperand ca intr-o buna zi vei aparea.
Si ai aparut. Am stiut ca esti tu. Te-am recunoscut, pentru ca te simteam parte din mine, iti simteam si intelegeam trairile.
Te-am zarit in razele unui soare de toamna. Razele tale au fost locul in care simteam sa revin, ma chemau.
Ti-am simtit parfumul in florile din gradina si in vantul ce se plimba pe la fereastra mea. Ti-am auzit vocea printre soaptele frunzelor si de atunci, inca o mai ascult. Esti acel sunet pe care l-as asculta pentru totdeauna, esti rogvaivul meu in zilele ploioase si posomarate.
Ochii tai emana o caldura si un calm greu de explicat. I-am zarit in boabele de roua. Ce ochi sclipitori...
Buzele tale au gustul si parfumul strugurilor foarte dulci.
Mintea ta, la un loc cu mainile tale, nasc atatea cuvinte... cuvinte in care m-am regasit, simtiri in care m-am regasit. “Bine ne-am regasit, om frumos!” In lumea ta, pot locui. In lumea ta, pot fi eu.
Razele tale au devenit ancorele razelor mele, formand o imbratisare profunda.

Acum stiu... Toamna este anotimpul potrivit sentimentelor mele si ale tale, pentru ca ele sunt o paleta de culori vii si calde. Aceea a fost toamna in care sentimentele au renascut si tot au crescut.

sâmbătă, 3 august 2013

Sub Semnul Analizei si Aplicarea Schimbarii



In lume gasim oameni si oameni.  Rai, buni, imorali, morali, fatarnici, sinceri, prieteni, dusmani, ignoranti, eruditi. Dar ce ne facem cu cei care au obiceiul de a ne indrepta catre acel dezechilibru, care vor sa ne puna piedici, care vor sa castige prin metode incorecte, care vor eventual sa fie urmati si de altii dupa “bunul” lor exemplu? Acestia sunt oamenii patologici, acei viermi care mananca tot si care vor sa te lase gol. Evident, nu putem sa ii schimbam pe toti, dar putem sa le facem fata, putem sa schimbam lucrurile fara prea mult deranj daca am fi ceva mai atenti.
Dar ce facem si cu propria persoana? O analiza amanuntita a propriei persoane ne ajuta sa gasim raspunsurile pe care le cautam poate de mult timp, dar care au fost surprinzator de aproape.

O problema des intalnita este aceea ca multi oameni prefera sa fie ceea ce nu sunt. Ajung sa fie ceea ce altii sunt, deoarece considera ca doar asa nu vor fi dati la o parte, doar asa vor fi apreciati, iubiti, doar asa nu vor suferi. Gresit! E o aparenta stare de multumire, dar in curand suferinta va creste si mai mult, mai exact din momentul in care se pune in aplicare acea “schimbare”. Peste un timp ne vom da seama ca nu putem juca la nesfarsit cu acea masca. Sa ne amagim, inseamna sa ne ucidem propria persoana. Ar trebui sa ne trezim si sa nu ne mai ignoram personalitatea, sa ramanem ceea ce suntem, chiar cu riscul de a nu fi placuti. Sa nu uitam ca nu toti oamenii sunt la fel si intr-o zi, vei intalni si acele persoane care sunt asemeni tie, care te vor placea asa cum esti. Trebuie sa apara, pentru ca atragem ceea ce suntem, dar asta cu conditia sa fim ceea ce suntem cu adevarat. Si chiar daca va fi doar o singura persoana, starea de multumire, de fericire este garantat imensa. Da-ti voie sa simti ceea ce simti cu adevarat, da-ti voie sa fii asa cum esti.

O alta problema este perceperea gresita a persoanelor. Multi tindem sa judecam de la o prima vedere. De cele mai multe ori interpretam gresit persoanele si in acest caz ar fi bine sa mai dam si o a doua vedere, poate si o a treia. Nu putem sa cunoastem o persoana doar de la o prima conversatie, dar multi dintre oameni considera ca stiu deja totul despre acea persoana, ca au mai intalnit o astfel de persoana. De exemplu, este imbracata in stilul x, iar persoanele de genul sunt naive sau sunt rele sau sunt ciudate, plictisitoare, etc. Etichetand o persoana gresit, ajungem sa o inlaturam nestiind ca era poate o persoana deosebita. Doar ascultand-o, doar comunicand mai mult cu aceasta, iti poti confirma sau infirma parerea.

O alta problema a oamenilor este aceea ca nu stiu sa aprecieze atunci cand trebuie sau chiar nu o fac niciodata. Un gand bun, o incurajare, o imbratisare conteaza foarte mult. Uitam de ele, le consideram invechite sau le consideram inutile. Nu e nimic gresit in a felicita o persoana, daca simtim ca merita asta. Consideram ca e inutil?! Gresit! Este foarte important. Daca luam exemplul unui gand bun venit la momentul potrivit, persoana se va simti apreciata, iubita, ii va creste stima de sine. Si nu ca nu ar fi avut stima de sine, dar ajuta mult ca pe viitor, persoana respectiva sa fie din ce in ce mai sigura pe ceea ce face, sa aiba incredere in propriile forte, sa fie vesela, iar tu, cel care vii cu gandul bun, vei fi apreciat, vei fi chiar un ajutor, chiar daca nu realizezi ca ai facut asta.

Tot o problema sunt si acei oameni pe care daca la inceput i-am considerat de incredere, au parut ceea ce ne doream, ne dovedesc ca ne-am amagit in privinta lor. Scopul lor a fost acela de a ne castiga prietenia, poate chiar inima sau orice altceva si-au propus. Un exemplu ar fi relatiile de cuplu. Se pare ca multi dintre oameni uita sa mai fie... ca la inceput. Intervine acea comoditate. Stim ca am cucerit ceea ce ne-am propus, ne-am vazut cu sacii plini si acum luam pauza... o pauza cam definitiva, dar care lasa urme, urme grave. “Ca la inceput” a ramas doar de domeniul trecutului si nu mai alimentam iubirea. Alimentarea trebuie sa vina de la sine. Asa stim ca relatia este bazata pe sentimente adevarate.
Intrebarile esentiale sunt urmatoarele: “ Cum a luat nastere relatia? “, “Au existat sentimente adevarate? Daca da, de ce nu mai exista, cand au disparut, in ce imprejurari? ”, “ Consideri ca il cunosti pe cel de langa tine? ”, “ Te simti fericit in relatia ta? ”.
Raspunsurile sunt la fiecare, doar ca de multe ori se prefera a inchide ochii si a urma principiul - las’ ca merge si asa -. Pana cand?!

 Oamenii care ajung sa ne influenteze negativ, sunt de asemeni o problema. Acestia sunt oamenii mediocri. Acesti oameni considera telurile tale doar vise, doar lucruri negandite. Sunt excelenti demoralizatori. Iti spun ca nu poti fi mai mult de atat, nu poti reusi ceea ce ti-ai propus. Cu oamenii limitati nu ar trebui sa ne mai petrecem timpul, pentru ca ne pierdem timpul, iar singurul lor scop este sa transforme si pe altii intr-un mare nimic asa cum sunt si ei.

Pentru a aplica schimbarea, in primul rand trebuie a diagnostica problemele, a le constientiza.  Si acolo unde beneficul dispare, acolo unde simtim ca lucrurile nu mai sunt echilibrate, nu isi mai urmeaza cursul normal, acolo e problema, iar schimbarea este singura rezolvare.
Schimbarile pot fi aplicate in orice domeniu avem nevoie. Schimbarea depinde de viteza fiecaruia de implementare. Si foarte important este faptul ca schimbarea sta in fiecare si nimeni in afara de propria persoana nu o poate aplica.

vineri, 2 august 2013

Straniu

 
Si a vazut ceva,
pe cineva... un cineva atat de special.
                                      Incet, incet si-au dat seama ca sorbeau din aceeasi cupa de straniu...

Straniu era momentul cand te apropiai,
Straniu te mai purtai,
Straniu chip mai aveai,
Atat de straniu erai!
Ganduri stranii aveai, aveam.
Ne regaseam!
Cat de familiar era...
Si adoram asta, te adoram!
Credeai ca nu te-ntelegeam?!
Am descoperit… un OM !
Am vazut frumosul !