marți, 3 septembrie 2013

Sentimente Rosii

Isi infasura cearsaful de jur imprejurul corpului. Pasi apoi agale pe podeaua rece. Deschide fereastra cu ochii intre – deschisi si lasa parfumul tare al diminetii sa ii alinte simturile. Privea cu calm catre coroanele copacilor si analiza fiecare miscare leganata. Isi imagina ca pluteste in adierea vantului...
El statea la marginea patului si o privea in lumina soarelui ce inunda  placut camera. Parul fluturand, conturul gatului, al sanilor, al bratelor, al coapselor, la un loc cu cearsaful asezat usor neglijent pe trup, o faceau sa para o zeita... o zeita venita din razele soarelui.
Constient ca avea sa strice din acea imagine mirifica, pasii il indreptau catre ea. Ii sopti cat era de frumoasa, apoi ii mangaia lin umerii cu varful degetelor, in timp ce ea se delecta. Peste cateva clipe, ea isi intoarse chipul catre el si incepu sa ii sarute buzele moi minute in sir.
Ochii le sclipeau si mai puternic in lumina soarelui, iar mainile lor se plimbau suav in atingeri ce trezeau fiori puternici si care se transformau apoi in imbratisari pline de iubire; nu faceau decat sa isi indeplineasca dorinta arzatoare din inimi.
Imbratisarile se repetau, sarutarile se repetau, iar intr-un moment in care nimic nu mai conta, decat dragostea ce venea din interiorul fiecaruia, cearsaful aluneca de pe trupul ei. Fiecare parte a trupului se descoperea, iar pielea ei stralucea. Sanii erau lipiti de pieptul lui, iar picioarele ii inconjura talia. Se lasa pe spate simtind cu adevarat ca pluteste, gustand din dulcea prajitura a iubirii.
Cearsaful era fara forma asa cum era intins pe podea. Parfumul ei, caldura ei, mai avea sa ramana pret de cateva minute in tesatura, caci caldura avea sa se risipeasca, iar cearsaful avea sa devina rece.
Dar toata caldura ei ramanea mereu pentru el, iar toata caldura lui ramanea mereu pentru ea. Se pretuiau enorm. Din ziua in care s-au gasit, iubirea lor nu s-a racit, pentru ca nu permiteau dizolvarea sentimentelor. S-au cautat mult timp, iar ca sa piarda ceea ce aveau, ar da nastere unui imens gol in fiinta. Nu doreau sa traiasca in fiorii reci ai vietii, ei se scaldau mereu in cuvinte doar de ei intelese, inspirau mireasma iubirii, se hraneau cu dulceata ei si stiau a trai in sentimente rosii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)