vineri, 21 februarie 2014

Duzina de Cuvinte - Greaţa

Scaunul era nerăbdator să mă primească pe lemnul său - cândva o banală scândură - cu aromă veche extrem de îmbietoare, de la masa plină de cărţi. Mă aşez calm, dar gata să intru într-o nouă aventură, şi în cele din urmă, aleg o carte... Greaţa, de Sartre - un adevărat scenariu existenţialist. Petrec câteva ore bune cu ea şi realizez că mi-a redat şi mie greaţa, o greaţă veche, pe care am întâlnit-o pentru prima dată, undeva în primii mei ani, contemplând viaţa în spatele unei case. Am resimţit-o ca un scurt-circuit al vieţii...
Îmi ridic ochii din carte, căci soarele îmi ucide atenţia cu săgeţile lui ademenitoare, şi tot atunci, sesizez multe scame plutitoare. Frumoasă imagine nesănătoasă... Şi ca de nicăieri, îmi zboară prin minte o zi de vară, în care nu poţi avea nicio scuză să nu ieşi afară, doar în cazuri cu totul şi cu totul excepţionale. Era o zi minunată, perfectă pentru o plimbare în mijlocul naturii, în inima parfumului de flori de câmp combinat cu cel al copacilor tineri şi copacilor seculari, în inima norilor hazlii, pufoşi ca un blat. Şi mă urcam cu o bucurie de nedescris într-un cireş, pe o scară niţel bolnavă, dar care nu m-ar fi supărat dacă mi-ar fi oferit o cazătură, pentru că ştiam că face parte din bucurie. Şi mă gândeam... Să pierzi o astfel de zi îţi lasă cu siguranţă regretul atunci când ziua începe să se stingă, pentru că acesta e un mod de a simţi din plin libertatea.
Dar toate acele imagini frumoase nu puteau dura la nesfârşit... Soarele s-a gândit să îşi mute luciul puternic din ochii mei, deconectându-mă, întorcându-mă în scorbura mea existenţială. După câteva minute, înţeleg sau aşa vreau să cred, că a fost o încercare a naturii de a mă ţine la distanţă de greaţă, de greaţa care ne-o poate aduce atât de uşor percepţia... Dar mi-am promis că voi evada în locuri benefice sufletului, scăldate în energie pozitivă, cât mai curând posibil.
Omul ar trebui să aibă un scop în viaţă. Sau mai multe... Dar cel mai important este să se facă mai întâi pe el însuşi fericit - nefiind nimic egoist în asta - căci astfel, lucrurile se vor aşeza mai simplu. Dar omul de azi îşi consumă viaţa alergând haotic, căutând în exterior ambalaje strident colorate, cu un conţinut prost şi cu o durabilitate scăzută, crezând că asta înseamnă a trăi, crezând că asta alcătuieşte definiţia fericirii, nerealizând că treptat se uită pe sine, se pierde. Şi când încep să apară multe regrete, tristeţea şi poate chiar depresia, abia atunci realizează că lucrurile nu mai sunt în echilibru. Sau poate să nu realizeze suficient de mult, de aceea mulţi oameni nu recunosc că au o problemă - cu toate că este destul de evident - şi tocmai asta îi ţine pe loc... negarea, respingerea.
S-a schimbat omul în mai bine? Dar ce este acela bine? Binele poate fi imprecis, relativ, pentru că binele, analizat în detaliu în anumite situaţii, ar putea ascunde la rădăcini un rău. Eu nu prevăd un viitor în care tot răul, toată suferinţa se vor absoarbe. Nu prevăd, pentru că încă există iresponsabilitate, invidie, atitudine sclifosită, ignoranţă. Ei bine, asta e o parte din greaţa umană sau chiar greaţa definită la modul general. Mă întreb dacă nu cumva aşa va fi mereu... Dar binele, aşa cum îl ştim cu toţii sau aşa cum ar trebui să fie, nu ar putea veni dacă nu ne străduim să-l obţinem, abandonând cu nepăsare orice situaţie critică...
Greaţa încă îmi stă în palme... La câteva zeci de centimetri, pe masă, se află scrumiera albastru-închis, care stă pe post de bibelou. Îmi place şi nu îmi place să o privesc, pentru că îmi reaminteşte de copilăria mea presărată cu întrebări. Ciudată legătură... scrumieră - copilărie - întrebări. Acum nu mai sunt un copil - doar undeva într-un colţ de suflet, căci nu vreau să abandonez acea parte din mine - dar diferenţa dintre atunci si acum, stă în faptul că acum am şi mai multe întrebări, căci mintea nu a încetat să cunoască, şi nu pot şi nici nu vreau să o opresc, chiar dacă nu voi primi toate răspunsurile, chiar dacă voi întâlni greaţa din ce în ce mai des... Închid cartea. Povestea s-a sfârşit? Nu, e doar o aparenţă. Dar sunt pregătită voi înarma cu antivomitive.

Alte creaţii, pot fi găsite aici

15 comentarii:

  1. Ba da, așa va fi mereu, alergarea după nimic și bucurii superficiale. Zic să ținem antivomitivele aproape :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, aşa va fi mereu atât timp cât oamenii nu se vor strădui să înţeleagă ceea ce este cu adevărat important în viaţă. :)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Degeaba sperăm dacă nu facem nimic în sensul acesta...

      Ștergere
  3. Si eu as avea greata la... GREATA! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toţii o avem din când în când... Dar e mai rău când ea persista. :)

      Ștergere
  4. Ciudat! Chiar ieri am scos din biblioteca aceasta carte, cu gandul sa o citesc imediat ce termin SF-ul pe care l-am inceput.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că e ciudat... E o simplă coincidenţă. ;)) Lectură plăcută! :)

      Ștergere
  5. Nici eu nu cred că răul va dispărea vreodată, dar ne putem strădui, fiecare dintre noi, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că da, ne putem strădui. Totul ţine de alegerile şi acţiunile noastre.

      Ștergere
  6. Foarte frumos ai expus ideile. Până la urmă ţine de fiecare persoană, întrucât este posibil ca ceea ce aduce cuiva un zâmbet să-i provoace altcuiva greţă. După cum ai spus şi tu, bine că avem o gamă variată de antivomitive, şi ele tot după preferinţe. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Total de acord! Depinde de percepţia fiecăruia, de asocierile pe care le face...
      Mulţumesc, Claudia! :)

      Ștergere
  7. Spuneam cuiva că suntem profunzi pe dinăuntru şi superficiali pe dinafară. Nu am citit cartea, deci nu voi spune că ştiu ceva din subiectul ei, dar greaţa asta pe care fiecare o simte diferit, la unii o simt doar declarativ, găsindu-i prinşi de multe ori în subiecte care multora numai asta ne-ar da: greaţă. Claudia, scrii fără cusur! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am găsit cartea destul de interesantă... Trece cititorul printr-o multitudine de stări experimentate de personaj, printre care, chiar şi dezgustul faţă de propria persoană, dar şi prin momente în care pare că greaţa dispare.
      Da, probabil că unii oameni nu conştientizează greaţa în care se află (sau se complac) şi pe care o mai provoacă şi celor din jur.

      Mulţumesc frumos! :)

      Ștergere
  8. Se simt lecturile de calitate în scriitura ta. Și un talent descriptiv nativ.

    RăspundețiȘtergere

Te ascult! :)