duminică, 9 februarie 2014

În Căutarea Scriitorului

Mai umple o foaie, scriitorule! Mai scrie încă o dată despre ce te încântă sau apasă! Mai scrie aşa, cum numai tu ştii, elegant, cu litere perfect şlefuite şi aliniate, menţinând foaia curată, chiar dacă mulţi demoni ai ucis în războiul interior, împrăştiindu-i pe fiecare rând. Mai scrie încă o dată în lăsarea serii, pe cântecul de maşini de dincolo de fereastră sau pe triluri de păsări undeva în natură, ori poate pe muzica lăuntrică acompaniată de liniştea mângâierilor de apus. Scrie, căci tu nu eşti un scriitor lipsit de originalitate...
Tu trăieşti de două ori şi la fel în aceeaşi viaţă: simţind, apoi resimţind totul scriind şi e minunat să poţi face asta, dacă e să privim dintr-un anumit unghi, dar în acelaşi timp rămâi şi etern, prin scrierile pe care le laşi . Eu, ca cititoare fidelă a ta, te citesc cu mare interes şi îmi place să fiu martora evoluţiei tale...
Azi e ceaţă, scriitorule şi parcă te aud spunând :" Şi ce dacă? ". În scrisul tău nu se reflectă vremea şi asta mă face să te iubesc şi mai mult. De ce să scrii în funcţie de starea vremii, când poţi atât de uşor alege să scrii pe timp de furtună cu litere îmbibate în soare, cu litere trandafirii, nici măcar de umbră atinse. Seci ploaia şi calmezi furtuna ca un adevărat magician sau cum numai un adevărat Zeu al cuvintelor ar putea deţine astfel de puteri .
Aaa, încă nu ţi-am spus?! Fiecare cuvânt, fiecare idee de a ta rezonează cu mine şi mă faci să cred că mă cunoşti, că te cunosc . Te iubesc ca scriitor, căci omul de dincolo de litere nu îl cunosc ; nici măcar nu sunt sigură dacă acela este numele tău - poate te ascunzi sub un pseudonim. Dar ce mai contează?! Oricum, ai putea fi diferit într-o mică măsură - după presupunerile mele - sau ai putea fi exact aşa cum te ştiu prin intermediul scrierilor tale, spunând lucrurilor pe nume, fără a-ţi fi frică să abordezi vreun subiect, fără a-ţi fi frică de ceea ce vor spune alţii, şi nu în ultimul rând, sensibil, cu un aer romantic, pe care te străduieşti să îl ascunzi printre rânduri, probabil pentru a păstra acea doză de mister, ascunzând totodată şi frica de a iubi .
Scriitorule, te simt atât de aproape de mine în timp ce te citesc şi îmi faci pielea să tremure de bucurie, de parcă trăiesc cel mai frumos vis şi nu mai ştiu cum să mă comport, de parcă ne revedem după o îndelungată perioadă, de parcă... ne-am mai întâlnit cândva, într-o viaţă anterioară şi totuşi nu ştim de unde să ne luăm . Dar când ajung la sfârşitul scrierilor tale, parcă te distanţezi de mine, te absorbi undeva în neant, şi nu te mai pot vedea de la acea distanţă nemăsurabilă, iar eu rămân doar cu amprenta ta imaginară, semn că ai călătorit prin mintea şi inima mea . Iar ciclul acesta se reia... Probabil o fi doar în mintea mea, dar tu nu ştii, nu ştii nimic din toate acestea...
Realitatea este în felul următor: dimineaţa când te trezeşti, nu te gândeşti la mine, pentru că, de fapt, nu scrii despre mine sau nu doar pentru mine, iar eu poate că sunt doar o visătoare, trăgând la nesfârşit de speranţe... Dar ştiu că sunt multe lucruri adevărate în scrierile tale şi sesizez idealurile sau visele tale neatinse încă, regăsindu-mă... Tu nu ştii cine sunt, dar eu ştiu că te iubesc scriitorule, iar asta sigur nu e un vis, chiar dacă în esenţă rămâne un vis neîmplinit. Şi de ar fi să ne întâlnim vreodată, fără să ştim, pe stradă sau pe o bancă verde din parc, tu fiind învăluit într-o profundă meditaţie, nu ţi-ai fi dat seama cine sunt, pentru că îţi voi fi doar o străină, o altă posibilă cititoare sau un simplu pieton, iar eu, preocupată cu detaliile din jurul meu, poate te-aş fi remarcat, însă aş fi rămas cu întrebările, neabordându-te, din frica de a nu deveni ciudată.
Dar am o soluţie... De astăzi mă apuc de scris, căci am de gând să scriu despre mine, despre tine şi scrierile tale, în speranţa că îţi vor pica în mână scrierile mele sau ţi le voi trimite prin poştă . Poate, într-o zi, voi primi o scrisoare de la tine, alături de o poezie dedicată mie, spunându-mi fericit că ţi-ai găsit muza, neştiind, nebănuind că ea exista şi în realitate... Şi poate, într-o zi, voi obţine multe clipe cu tine, sau poate vom obţine clipe veşnice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)