sâmbătă, 10 mai 2014

Duzina de cuvinte - Din Tine

În viaţă se mai ajunge şi la război, şi fiecare are o intensitate şi o durată diferite. De multe ori, considerăm mult prea grav prezentul, decât ceea ce am trăit până atunci sau că nu poate exista ceva mai grav de atât, şi totul se transformă uneori, paradoxal, într-o imagine, o percepţie greşite. De aceea, noi, oamenii, nu mai suntem capabili să vedem clar situaţia şi reacţionăm anapoda în privinţa unor astfel de evenimente.
Dar dintre toate războaiele, cel interior este poate cel mai greu de dus, dar nu şi imposibil de rezolvat. E un război care se dă în mintea ta, în inima ta, în tine, e al tău şi numai al tău, din cauza surplusului de gânduri sau din cauza alimentării fiinţei cu imagini, cu trăiri nefaste, nereuşind dizolvarea lor, nereuşind trierea lor.
Dar poate că cel mai greşit lucru pe care poţi să-l faci în viaţă este să-ţi aşezi dragostea pe un afet, crezând că vei nimeri cu precizie persoana dorită şi că va fi a ta. Rezultatul nu e deloc favorabil, pentru că nu faci decât să o îndepărtezi. Un orgoliu rănit, nu înseamnă altceva decât o palmă aplicată în final de către propria persoană, atunci când nu îţi convine că celelalte persoane ţi l-au descoperit, ţi l-au confirmat. Te-ai urcat pe un piedestal fără merit...
În dragoste, se greşeşte cel mai frecvent, pentru că dragostea este cel mai dorit sentiment, este poate sentimentul suprem. Şi pe cât de suprem poate fi, pe atât de decadent poate fi. La început, dragostea o ţesem cu grijă, cu fir de urzeală magic, îi adăugăm sentimente dintre cel mai profunde ca totul să devină din ce în ce mai puternic, iar dacă apare sfârşitul ei, din păcate, magia dispare, şi totul seamănă ca un giulgiu. Şi se pune problema: a fost sau nu a fost iubire?!
Ca un recviem pentru ceea ce a fost, se mai speră, se mai învârte sufletul şi inima de pe o parte pe alta, dorind arzătoare ca dragoste să reînvie. Şi poate că va reînvia, dar de cele mai multe ori nu va mai fi ceea ce a fost. Dar poţi să mai calculezi încă o dată totul, să vezi dacă mai are vreun sens. Sensul, oricât de mic ar fi, el dacă există, poate conta, pentru că hrăneşte speranţa că lucrurile se mai pot îndrepta, îşi pot relua cursul spre o direcţie favorabilă, sau se va pune punct trecutului şi un nou început va fi posibil, cu toate că pare dificil.
În acest marş al sentimentelor care ne invadează fiinţa toată viaţa, cei care se simt părăsiţi de şanse, de bunătate, de iubire, acceptă aventurile, dar o aventură rămâne tot o aventură şi constată că tot lipseşte ceea ce caută. Dar poate că uneori, tot ceea ce trebuie să faci este să te opreşti din căutat şi să respiri, să laşi să vină totul natural, să fii surprins în mod plăcut, să te bucuri cu adevărat. Dacă te afli în incompatibilitate cu tine, te afli în incompatibilitate şi cu lumea, pentru că totul începe de la tine, din tine...

Încă o duzină de cuvinte marca Psi, care m-a inspirat să scriu pe blog cu foarte mare uşurinţă. Alte creaţii, pot fi găsite aici, în tabel.

6 comentarii:

  1. Ca în toate războiaiele interioare, şi în cel declanşat de iubire pacea poate veni dintr-un singur pas făcut în spate. Aşa putem privi perspectiva, putem înţelege importanţa fiecărui sentiment în curgerea mai lungă e vieţii. E doar o părere... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că înţeleg... Eşti ca un fel de spectator al propriului film şi încerci să observi acţiunea, încerci să faci pace cu tine şi nu în ultimul rând, să observi ceea ce ai de învăţat, pentru că din orice experienţă ar trebui să învăţăm ceva. :)
      Mulţumesc pentru comentariu!

      Ștergere
  2. Pacea se câştigă uneori pentru o perioadă de timp, cu ceva eforturi! Dar nu durează. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ;)) Dacă gândim că orice e posibil, s-ar putea ca nici speranţă să nu mai avem, să nu ne-o mai permitem, şi apoi, nici să mai încercăm să facem ceva...
      Sigur, cel mai simplu, cel mai bine este să nu se ajungă la război...

      Ștergere
  3. Îmi place enorm să citesc cuvinte tinere din subiecte mature. Gânduri noi, trăiri asemănătoare, ce trec doar prin timp şi inimi diferite; mă încântă prin sensul ştiut, dar care, încă, dă senzaţia unei...prime dăţi. Să-ţi porţi iubirile lipsite de războaie şi sentimentele să-ţi fie împărtăşite totdeauna; iar dacă nu...dă-le drumul în cuvinte: vor ieşi postări minunate...ca aceasta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toată lumea cred că îşi doreşte să-şi poarte iubirile în pace, iar sentimentele să fie reciproce, dar cum nimeni nu e perfect, se mai ajunge şi la neînţelegeri...
      Adeseori îmi spun că am trăit prea mult şi totuşi, puţin. Nu spun că le ştiu pe toate sau că voi fi de acord tot timpul cu ceea ce ştiu momentan, pentru că inevitabil evoluăm, optica se mai schimbă, noi lecţii învătăm.
      Îmi place scrisul... Prin scris sunt aproape sigură că nu omit ceva, şi prin scrisul meu scot în evidenţă faptul că îmi place să analizez oamenii (inclusiv pe mine), stările lor, încercând să mi le explic, să le găsesc un răspuns, o rezolvare, dar de multe ori, observ că mă angrenez într-o treabă mult prea grea, pentru că şansele să aflu sunt prea scăzute. Şi poate că nici nu trebuie să ştiu tot...
      Mulţumesc frumos! :)

      Ștergere

Te ascult! :)