joi, 18 septembrie 2014

După Punct

Uneori, cuvintele care se nasc şi se rostesc din inimă,
Nu sunt ascultate, înţelese şi simţite cu adevărat de cealaltă inimă,
De parcă s-ar fi pierdut capacitatea senzorială şi cognitivă.
Şi-atunci când târziu afli, se-afişază fundalul trist, apăsător,
Şi-ncepi să ştii că nu mai e nimic de făcut sau întors,
Pentru că va şterge mereu orice sentiment
O radieră a celui ce se află cu regres în afect,
Iar zbuciumul de-l laşi, te va atinge nemilos chiar şi-n mers,
Şi-n noaptea fără de somn, dincolo de ochi şi urechi.

Uneori, punctul e bine să rămâne punct
Când totul a rămas prea rece şi îmbrăcat gros în incertitudinea
Ce-a răscolit gândurile ca-ntr-un dans haotic, cutremurător,
Şi bine-i de ştiut că atunci clipele se pot schimba revelator,
Şi-n suflet poate renaşte liniştea, căci rost mai are doar noua idee
Ce-o adopţi după punct, şi punerea ei în aplicare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)