joi, 4 septembrie 2014

Pas cu Pas


Sub cerul înnoptat mai des se-aşează
Cu speranţă şi încredere idealuri, visuri,
Ce vorbesc interior şi aparent tac la suprafaţă
Căci puse-n aplicare se vor, sunt ale vieţii pulsuri.

Timpul trece şi fiinţa conştientizează, bine ştie,
Şansa, pasul trebuie să le atingă zilnic,
Iar dansul lor de se mai încurcă nu-i prăbuşire,
El se face în continuare fără icnet.

Îmbrăţişarea continuă şi cu căldură a visului
Va face să se deschidă concentrat, treptat, încet şi sigur
Şi nu palid, crispat sau pierdut în uscăciunea vântului,
Ci ca o floare răsărită somptuos, necunoscând vreun tremur.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)