sâmbătă, 18 octombrie 2014

În parcul de aventură



Mihăiţă, în parcul de aventură,
Şi-a pus cască şi la mijloc centură
Ca să fie perfect ancorat şi protejat
În caz de alunecare sau impact.

Vesel, nerăbdător, a pus piciorul,
S-a încărcat cu energie feciorul,
Şi-a pornit în aventura magnifică
Din vacanţa Straja fără niciun strop de frică.

Şi ţopăia pe fiecare scândură şi butuc
Ca în jocul Mario de demult
Şi fiecare obstacol cu brio depăşit
Îl făcea din ce în ce mai curajos, mai fericit.

Dar fiecare scândură şi butuc amintesc
Că oamenii în viaţă trepte întâlnesc.
Mihăiţă, deşi nu ştia, acum se pregătea uşor,
Era un exerciţiu minunat pentru treptele din viitor.

Obrajii-i ardeau de-atâta râset,
Departe era de el orice plânset.
Privea brazii şi se simţea verde, nemuritor,
Înălţimea-l făcea să continue, să atingă nori.

Şi să stea până în zori ar fi dorit,
Dar timpul aventurii luase sfârşit.
Experienţa din parcul de aventură Straja
Forţe inedite i-a dat, ca vraja.

A povestit amănunţit prietenilor tot ce-a trăit
Un sejur Straja cu drag le-a recomandat,
Căci el se va întoarce cât mai curând,
Noi dorinţe de demarat are în gând.


 Articol scris pentru SuperBlog 2014, proba nr. 7

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)