sâmbătă, 11 octombrie 2014

Scrisoarea


Şi stând pe canapea de-o oră meditând
I se năştea repetitiv, aceeaşi întrebare-n gând:
"Să fii tu oare purtătoarea de inel
perfect rotund, pe degetul subţirel?"

Ca timp, noaptea nu a mai ştiut când s-a scurs,
Dimineaţă a creionat o scrisoare 
Cu-o veste ce avea să ia curs
Către ea, numai una dintre atâţia oameni
Şi numaidecât voia un răspuns.

Citind, pe loc în obraji ea s-a înroşit,
Şi în privire licăru-i îmbrăţişa multe lumini,
Trecea în revistă şi zâmbetul senin
Căci mai mult decât un cadou semnifica inelul,
Se contura legătura eternă, chiar idealul,
Şi-n memorie imediat recunoscuse vechiul vis
El era, şi ea plutea în mersu-i de artist
Cu scrisoarea îndreptată spre univers.


Pentru Duzina de cuvinte, Tabel Cartim.

4 comentarii:

Te ascult! :)