vineri, 30 ianuarie 2015

Pahar de ore


Mai cade-o picătură
în al vieţii val,
mai trece-o oră,
sunt şi eram.

Descopăr o floare de rău,
o smulg şi-o sugrum,
dau foc la rădăcini,
ucid un hău,
privesc la fum.

Îmi fac un colier
din boabe de lumină,
mi-l prind la gât lejer
nu strâns ca o curea ori menghină.

Lumina vreau să-mi fie aproape
să mă îndrume ca un dascăl
în timpuri cu negre şoapte
şi să-mi aducă dulce,
ca o trestie de zahăr.

Mai topesc un cub de gheaţă
pe tâmple nevinovate de hârtie,
m-aş putea confrunta cu-o greaţă
dar vreau limpede, vreau bine,
vreau... viaţă.

Întrebare nocturnă:
Ca-ntr-un tabel să fie totul organizat?
Nu prea cred... Nu mereu...

Îmi mut gândul de la întrebare,
dar degeaba, tot mai cade
o picătură şi mai mare
într-un pahar plin de ore
contemplate.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)