vineri, 20 februarie 2015

Nimfa



Înconjurată-i de-o ramă rotundă de lumină
ce reflectă culori ca un curcubeu
şi deasupră-i un cer sub formă de inimă
îi trimite o stea - desert al cerului.

Ea, la jos de cer, e-o fiinţă 
ce se scaldă-n pârâu tăcută
şi-şi aşteaptă amorul s-o ia de mână
dar acum îşi trece pe mână şi pe sân
firicele de apă şi timpu-i pare prea târziu.

În minte-i cântă un cântec de dragoste
chiar şi-n visul în care pluteşte pe iarbă
cu-n coş de flori pe braţul alb
încălzit de soarele slab.

Sare înalt de pe-un picior pe altul,
sărută buzele cerului,
dar strigă o dorinţă doar în ea
şi va rămâne în ea
până când lumea se va termina.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)