marți, 24 martie 2015

Super!

Ziua Partenerului SuperBlog
Ar fi potrivită după anul nou,
În pauza dintre cele două competiţii,
Între iarnă şi primăvară - superbe anotimpuri.

E perioada cea mai bună,
Căci lumea doreşte să se dezmorţească
Şi-i pregătită de-o nouă aventură,
De-un pas nou - de ce nu - către scriitură.

De Ziua Partenerului SuperBlog,
Toţi bloggerii, mai vechi, mai noi,
Se-adună şi sărbătoresc
Exact ca la gală, şi-şi amintesc
Cum au ajuns superbloggeri de succes.

Bloggerul partener trebuie
Să aibă drag de scris şi să ştie
Să dea sfoară-n ţară bine,
Să-şi aleagă partenerul media de încredere,
Pe superbloggeri să-i îndrume,
Căci asta-i supercompetiţia ce n-are voie să piară,
Scrisul superblogărescian e floare rară.

Şi astfel, lumea va şti
Că unu-i Super-SuperBlog,
Competiţie în care imaginaţia şi creativitatea
Se prind ca-ntr-un joc,
Hai şi tu să scrii, ai şi tu un loc.

Da, se mai încheie o competiţie SuperBlog,
Şi-un nou superblogger va ocupa primul loc,
Şi-o nouă gală de nota 10,
Va veni şi vom dori să nu mai plece,
Şi-atât mai spun, vreau să transmit tuturor:
Să fiţi super în oricare-al vieţii decor!


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr.10


duminică, 22 martie 2015

Aşa aduci farmecul în casă!

Ana,
pur şi simplu detesta
curăţenia.

Deloc bine nu-i suna
faptul că trebuia
să rezerve chiar o zi
întreagă curăţeniei.
Desigur, considera
foarte importanţă curăţenia,
în fond, e sănătatea-n joc,
şi n-o lăsa pe ultimul loc.

Dar şi-a spus că nu va mai face
niciodată curăţenie
dacă nu va găsi acele produse
care să-i satisfacă cerinţele,
căci cele de până acum
n-au ajutat-o, au încurcat-o,
ba chiar au şi enervat-o.

Dar într-o bună zi,
două produse,
care de fapt existau
încă de când s-a născut,
poate chiar de mai demult,
i-au făcut cu ochiul,
şi-a zis să încerce
ca să le vadă efectul.
 
Şi de cum a ajuns acasă,
a început testarea lor
împreună cu Andrei, soţul,
şi ce să vezi:
Farmec total!

Cu soluţia pulverizată
pe suprafaţa murdară,
imediat s-a făcut curat,
iar curăţenia în doi
a Triumf(at)!

Cu spor curăţenia s-a făcut,
ca un Nufăr toată casa mirosea
şi totul s-a făcut clar de lună, alb.

Curăţenia a devenit joacă, distracţie
şi Ana a uitat de "aşa nu-mi place"!


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 9

vineri, 20 martie 2015

Curăţenie la puterea 2015

M-am tot gândit la ce anume mi-ar uşura munca sau viaţa şi ce să facă, cum să arate, cât de repede să se mişte, oricum, să fie ceva care să mă ajute pe mine şi dacă ar putea ajuta şi pe alţii cu atât mai bine.

Şi ca să aflu mai uşor, m-am gândit la ce îmi ocupă mult timp. Şi-am găsit: curăţenia. Curăţenia este un lucru foarte important, dar se pare că uneori ne ia zile întregi, mai ales când ai o casă destul de mare şi unde mai pui şi faptul că trebuie să ai grijă de copii şi să mergi şi la serviciu. Da, timpul reprezintă o mare problemă a zilelor noastre...

Desigur, unii ar putea spune că dacă aducem, respectiv plătim pe cineva care s-ar ocupa de curăţenie, ar fi ceva minunat, s-ar rezolva problema, dar eu zic că poate nu toată lumea îşi permite şi poate n-ar fi nici rentabil. Dar un robot inteligent construit chiar de tine însuţi, pe care să îl poţi pune la făcut curăţenie oricând, oriunde prin casă doreşti, în timp ce te poţi ocupa de alte treburi, cum sună? Mult mai minunat, nu-i aşa?!

Cum aş construi acest robot?! În primul rând, ar avea cu siguranţă un ecran, astfel încât să pot vizualiza ce comenzi iniţiez, dar şi o telecomandă, utilă atunci când nu doresc sau nu pot să mă deplasez până la el. Dar comenzile acestea trebuie să fie stocate undeva, deci ne trebuie ceva tehnologie. Există un magazin online specializat care ar veni în întâmpinarea ideii mele, cu diverse oferte SSD Intel, oferte hard disk-uri şi nu numai, şi m-ar ajuta să pun în funcţiune robotul.

Pe lângă ecranul ce va fi înconjurat de o carcasă specială, trainică, va avea pe la colţuri şi un material moale, ceva în genul unui burete foarte fin, astfel încât să nu zgârie sau să lovească suprafeţele. Nu ţin neapărat ca robotul să arate exact ca un om, cu cap, picioare, ci doar să aibă o roată ca să se poată deplasa şi un fel de mâini ajustabile, în funcţie de locurile în care trebuie să facă treaba. În rest, dincolo de carcasă, va avea nişte recipiente speciale pe care le voi încărca cu soluţii de curăţenie, apă, un aspirator, un uscător, un colector de praf, iar atunci când voi iniţia comanda să ştie exact cu ce să înceapă şi cu ce să termine şi cât timp să dureze totul.

Un astfel de robot va fi clar mai mult decât un aspirator şi mai mult decât orice altă maşinărie, pentru că va mai avea în plus şi faptul că va recunoaşte suprafeţele murdare şi va şti care au fost curăţaţe astfel încât să nu revină la ele şi nu în ultimul rând, va putea fi lăsat nesupravegheat, deci poţi pleca oriunde în timpul acesta, iar când revii acasă găseşti totul curat, fără probleme.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 8


miercuri, 18 martie 2015

Când visul prinde viaţă

Ziua de 20 iulie 2014 mi s-a părut ireală. Eu, Alexandra, nu credeam că acel moment chiar se întâmpla şi făceam parte din el împreună cu el, Alexandru şi împreună cu o mulţime de invitaţi foarte apropiaţi nouă: familie, prieteni, colegi.

Din dorinţa evenimentelor perfecte, Alexandru şi cu mine am căutat, evident, locul perfect în care să desfăşurăm dragul nostru eveniment, astfel încât toată lumea să fie fericită, nu numai noi doi.

În apropiere de Braşov, am descoperit un loc minunat, animat de natură. Asta mi-am dorit mereu: să am nunta într-un cadru natural, să fiu înconjurată de copaci, de flori, de multă verdeaţă şi să fie în plină vară, când ploaia dacă e să fie, începe să-ţi fie dragă, căci nu strică, ba chiar te răcoreşte şi unde mai pui şi faptul că atunci când îţi plouă la nuntă înseamnă belşug. Noi am avut şi soare şi ploaie...

Ştiu că mă repet, dar ziua aceea mi s-a părut ireal de frumoasă. Poate că am trăit multă vreme în vise şi cum multe dintre ele nu mi s-au îndeplinit, lăsându-mi de cele mai multe ori o părere de rău, nunta de aceea îmi venea greu să cred că se întâmplă, că este a mea. Dar cu fiecare clipă care trecea, mi se confirma tot mai mult faptul că nu visam, ci trăiam cu adevărat totul, era real, era un vis împlinit. Totuşi, mi-a luat un pic până să realizez asta...

Alexandru nu prea era emoţionat sau cel puţin îi mai trecuse, însă eu eram emoţionată peste măsură, eram un amalgam de trăiri. Mă bucura enorm faptul că îmi era alături aşa cum îmi fusese de la început şi mereu ştia cum să echilibreze situaţiile intense în care mă aflam.
Fiindu-ne alături şi cei 3 stejari grandioşi, specifici complexului turistic cu acelaşi nume, dar şi cerul cu nori imaculaţi şi toată verdeaţa aceea, eu simţeam că pluteam. Dispărând tiptil câteva clipe din mijlocul invitaţilor care dansau, se veseleau şi se îndestulau cu bucate alese, îmi priveam rochia peste care se plimbau razele soarelui, îl priveam pe el, apoi inelul, în timp ce stăteam la rădăcina unuia dintre stejari. Şi într-un moment perfect, ce a venit de la sine, ne-am promis iubire eternă şi în faţa naturii pure.

Şi tocmai când credeam că aveam parte de un moment de intimitate, câţiva dintre invitaţi au venit către noi cu un tort mare şi cu o pătură ca să ne îndulcească şi mai mult momentul. A fost atât de drăguţ... Apoi el mi-a scos uşor pantofii albi, ne-am aşezat pe pătura fină îmbrăţisându-ne, amintindu-ne de copilărie şi de dragostea care s-a înfiripat între noi.

Da, parcă mai înainte visam cu ochii deschişi, ca orice copilă, la nunta pe care o voi avea deşi o vedeam mereu încă foarte departe. Nu m-am gândit că timpul a trecut atât de repede. Parcă a trecut doar o fracţiune de secundă de la starea de visare la starea faptului împlinit, trăit. Şi am avut grijă nu doar ca specialul eveniment să fie imortalizat foto/video, ci am şi scris în jurnalul meu despre ziua în care eu şi Alexandru am spus "Da!". Şi în fond, e benefic să rememorăm ceea ce-i frumos din viaţa noastră. Iar pentru mine, 3 Stejari nu este un simplu loc de cazare în Braşov sau un simplu loc pentru nunţi în Braşov, este locul care face posibile evenimentele dorite la cel mai înalt nivel, este locul în care te bucuri, te distrezi, te emoţionezi, eu trăind toate acestea la maximum şi mai vreau... curând!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 7

luni, 16 martie 2015

Gândeşte şi trăieşte frumos!


Timeea de când se ştie a fost curioasă, a dorit să înglobeze cât mai multă informaţie, să fie ea însăşi o bibliotecă, pentru a se desăvârşi ca fiinţă umană. Prin urmare, a citit mult, a gândit mult, a analizat mult, a şi aplicat ceea ce a gândit şi toate acestea reprezentau viaţa ei şi se simţea foarte bine făcând ceea ce-i place.

Totul a pornit de aici: din moment ce suntem înzestraţi cu conştiinţa, putem gândi, avem puterea de a alege. Putem vizualiza, putem analiza, putem reacţiona. Desigur, contează cum, cât de bine realizăm toate acestea. Dar constienţi fiind de alegerile noastre, putem trăi fericirea adevărată, iar Timeea voia să o simtă, să o trăiască. Fericirea adevărată, pentru că există şi o falsă fericire dată de cele mai multe ori de lucrurile trecătoare şi goale, fără esenţă. Iar fericirea se ştie că nu este egală sau sinonimă cu a zâmbi, cu a râde tot timpul, de parcă am fi într-o stare care mai degrabă ne-ar trimite cu gândul la problemele psihice, ci fericirea înseamnă a ne bucura de viaţă, a trăi cu toată fiinţa, a ne hrăni cu lucruri benefice, compatibile cu sistemul propriu de gândire, în armonie cu noi înşine. A arăta că eşti fericit la comandă (ataşarea unei măşti), de dragul de a fi văzut aşa, de a creşte în ochii unora sau din orice alte motive ascunse, începi să sădeşti un rău interior. Şi dacă la început nu-ţi dai seama de gravitatea pe care ţi-o produci, cu timpul începi să simţi consecinţele, dar să nu mai ştii de la ce a pornit totul, trăind într-o atât de groasă ceaţă.

Astfel, Timeea, alegând conştient şi punând în practică ce şi-a dorit, cu claritate, sinceritate, bunătate, a trăit la început fericirea cu sine însăşi, căci fericirea ei nu trebuia să depindă de cineva anume. Pentru a putea fi fericit trebuie să îţi dai tu singur voie, pentru că în fond, nu te opreşte nimeni, şi în plus, vei fi un exemplu pentru cei din jurul tău, arătându-le că se poate. Dar de câţiva ani, fericirea nu s-a mai rezumat doar la ea, pentru că nu mai era doar a ei, era a lor.

Silviu este sufletul ei pereche. Au fost colegi şi au absolvit împreună Facultatea de Filosofie. Evident, filosofiile asemănătoare de viaţă i-au apropiat. Mergeau amândoi în biblioteca universitară, citeau în acelaşi timp cărţile, le analizau, expunându-şi apoi fiecare ideile şi astfel anii de studenţie parcă treceau ceva mai uşor. Când ai un prieten bun, care te sprijină, care îţi este alături şi la rândul tău procedezi şi tu la fel cu acesta, nu se poate atinge decât succesul.

Ieri s-au împlinit 3 ani de când cei doi sunt căsătoriţi, căci după facultate şi-au dat seama nu doar că sunt foarte buni prieteni, ci se şi iubesc sincer, neputând sta departe unul de celălalt. Aşa că şi-au unit sufletele, inimile, filosofiile în faţa ofiţerului stării civile şi în faţa naturii. Şi pentru că Timeea a considerat mereu că nu doar femeile trebuie să primească cadouri atunci când sunt evenimentele speciale din viaţă şi care ţin de cuplu, s-a gândit să caute un cadou special, potrivit soţului său. De-a lungul timpului, în mare parte cadourile fuseseră cărţi, dar acum a încercat să mai schimbe registrul şi a ales cu încredere dintre atâtea cadouri pentru bărbaţi, obiecte de artă. Când i-a oferit cadoul, Silviu a fost de-a dreptul surprins de alegerile rafinate ale soţiei sale: binecunoscuta statuetă de bronz "Gânditorul" a lui Auguste Rodin, pentru că în fond de aici a pornit totul şi le va aduce mereu aminte de ei, alături de un set de scris cu pană, suport şi călimară, numai bune pentru a doua carte pe care Silviu o va publica şi la care încă mai lucrează, dar şi pentru viitoarele cărţi. Da, obiecte care rămân pentru totdeauna, iar Timeea a ştiut că n-ar fi reuşit atât de bine fără MyMan.ro cu ale sale diverse cadouri de artă şi nu numai.


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 6


sâmbătă, 14 martie 2015

Îţi pune-n valoare casa!

Un bloc va fi bine,
Când toţi locuitorii lui
Sunt deschişi la minte
Şi trăiesc ca o mare familie.

Dar ce te faci când n-ai
Uşă de termopan la casa scării,
Nici măcar una mai de-acătării
Şi nici izolaţie exterioară n-ai,
Decât pe ici - pe colo?!

Iarna simţi cum nervos bate viforul,
Fluieră prin balcon, pe la ferestre,
Şi căldură acum e, acum nu mai e,
Se pierde...
Ce faci? Îţi spui că asta e?!

Nu! Îţi aduni vecinii toţi la o şedinţă,
Le arăţi că eşti de bună-credinţă,
Le arăţi posibila problemă sau problemele
Şi începeţi imediat să faceţi schimbările.

Dacă nu toţi sunt de acord
- se mai întâmplă –
Tu mergi mai departe însă,
Ocupă-te de-al tău apartament,
Nu sta aşa, de parca-i locui
Doar într-o grămadă de cărămizi
Şi de ciment.

Şi pas cu pas pui plăci de polistiren,
Pui uşi, ferestre de termopan,
Şi uite-aşa mai salvezi la facturi un ban,
Confortul pe termen lung e un excelent plan.

Prin urmare, cu-n apartament bine reabilitat,
Îţi faci un trai mai adecvat,
Nu te mai plângi de mucegai, de frig şi ger,
Nu te mai simţi iarna ca-ntr-un frigider.

Şi cu-atât mai bine ai făcut
Dacă pe viitor apartamentul vrei
Să-l vinzi ori să-l închiriezi.

Acum, trebuie să fii
Cu informaţiile la zi,
Şi trebuie şi tu să ştii
Că îţi trebuie musai un certificat energetic
Şi pentru 10 ani
Performanţa energetică a apartamentului
E avizată,
N-ai problemă.
 
Cum faci?
Chemi pe domnul expert în termografie
Şi el imediat acasă la tine vine,
Face o scanare a blocului, el cel mai bine ştie,
Şi-apoi, după o amănunţită analiză,
Gradul de confort începe culoare să prindă:
Roşu, galben, portocaliu,
Verde, albastru…
Dar nu-i chiar un curcubeu
Şi-n plus mai primeşte şi-o literă.

Dintre toate culorile însă,
Albastru cât mai mult trebuie să se vadă
Şi-aşa ştii că totu-i în regulă
Şi eşti bine, ai în casă căldură.

Dar mai bine priveşte
În alăturatele imagini,
Căci tot ce descriu aici,
Nu-i doar poezie
Sau simplă poveste.

Un bloc nereabilitat
E plin de culori
De zici că nu-i adevărat.

Un bloc reabilitat
Are doar o culoare,
Albastru curat.

Ai văzut diferenţa?! Bun!
Acum ai aflat,
Că nu puteai vedea cu ochii tăi
Căldura cum se pierde,
Ştiai doar că la buzunar te arde.

Şi-astfel, cu certificatul energetic
Pe care-l ai în maximum 24 de ore,
Omul care doreşte să se mute, ştie,
Dacă merită să cumpere
Ori să închirieze.
Cu alte cuvinte...
Dacă are încredere.


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 5


joi, 12 martie 2015

CND îndeplineşte visele!


  • Codrin


Codru-i frate cu românu', iar Codrin parcă a avut un nume predestinat. Copacul l-a fascinat de când îşi petrecea vacanţele de vară la bunici, ei având o frumoasă livadă de pomi fructiferi în spatele casei de chirpici. Îi plăcea enorm să privească, să contemple copacii, înfrunziţi, desfrunziţi, să se lase învăluit de parfumul fructelor bine coapte. Şi fie ziua, fie noaptea, le asculta calmul dat de lipsa vântului, dar şi agitaţia melodioasă, de parcă se delecta cu Anotimpurile lui Vivaldi. Sub copaci citea, scria poezii ca un mic Eminescu, iar cu timpul, a reuşit să intre şi în pădurea din comuna bunicilor, o pădurea deasă, de foioase, remarcând înălţimea copacilor, dar şi grosimea scoarţei lor, ceea ce-i indica un număr mare de ani, aşa cum aflase din cărţi.

Pădurile din ţară le-a descoperit pas cu pas, dar într-o bună zi s-a gândit şi la pădurile tropicale din Asia, aşa că a apelat cu încredere la CND Turism şi a ales o vacanţă în Maldive. A atins palmierii, cocotierii, s-a lăsat atins de ploile specifice locului, adică musonii şi a stat în baldachine şi hamacuri speciale. Dar n-a călătorit singur, ci a mers împreună cu iubita lui, omul ce i-a pătruns în inimă şi-n suflet, căci Maldive este şi un loc foarte romantic, destinat îndrăgostiţilor, proaspeţilor miri. Şi uite-aşa Codrin n-a avut parte doar de o destinaţie turistică inedită, ci şi de o vacanţă de vis în doi, în preajma fiinţei iubite.

  • Nicuţa


Femeie născută la ţară, într-un sătuc din Muntenia, Nicuţa n-a fost niciodată într-o vacanţă adevărată, palpitantă, în afara ţării, dar acum câteva zile a avut prilejul, datorită fiului său, devenit director al unei firme cu prestigiu, care a plecat din obârşie nu pentru a da totul uitării, ci pentru un trai mai bun.

Totul a început într-o zi splendidă de primăvară când fiul ei iubit i-a făcut cadou o vacanţă în Asia, mai exact pe insula Bali, cunoscută pentru calităţile balneo-climaterice, căci dintre atâtea oferte turistice de la CND Turism, aceasta i s-a părut cu adevărat fascinantă şi potrivită pentru mama lui ajunsă la o vârstă remarcabilă. Şi a surprins-o până la lacrimi pe mama Nicuţa, căci aceasta n-a fost cu pasul şi cu gândul decât prin împrejurimi, iar excursie numea doar drumeţia prin pădure după ciuperci, toporaşi şi viorele, aşa cum obişnuia din copilărie şi n-avea idee deloc unde se află Bali, ştia doar că e foarte departe de căsuţa ei.

Lăsându-i timp suficient pentru a se obişnui cu ideea unei destinaţii exotice, fix de ziua mamei, pe 8 Martie, au pornit în vacanţă. Deşi a avut mari emoţii, gândindu-se la destinaţia atât de îndepărtată, n-a regretat că a văzut şi o altă faţă a lumii, ce-i drept, mai diferită, dar frumoasă şi cu siguranţă de neuitat. Mama Nicuţa şi-a strâns în braţe odorul, nemaiştiind cum să-şi exprime bucuria şi aprecierea pentru că a putut avea prilejul de a călători şi de a întâlni noi forme de emoţii pozitive, benefice minţii, trupului şi sufletului.


  • Daniela


De mică a avut o deschidere către geografie, descoperind harta ţării natale, apoi harta lumii, iar părinţii i-au cumpărat chiar şi un glob pământesc, învârtindu-l de zor, învăţând continentele. Descoperise serialele şi filmele chinezeşti şi de atunci s-a îndrăgostit de ţara celor cu ochii migdalaţi…

Vara trecută, Daniela, proaspătă absolventă de liceu, cu notă mare la bacalaureat şi printre primii intrată la Facultatea de Geografie, şi-a dorit foarte mult să ajungă în China, propunându-şi asta încă de când a început liceul. Astfel, vacanţa asiatică să-i fi fost un fel de recompensă pentru tot ce-a muncit şi reuşit, dar n-a avut toţi banii, bani strânşi din ce a lucrat pe timp de vară şi din produsele handmade pe care le confecţiona. Şi a crezut că visul ei încă nu va prinde aripi prea curând către China, dar tocmai atunci când s-a gândit că totul s-a năruit şi când credea cel mai puţin, a fost surprinsă de către colegii săi de liceu şi de către părinţi, oferindu-i un bilet către China. Şi văzând că pe biletul de călătorie scria şi CND Turism, adică agenţia de turism care pune la dispoziţie şi face posibile vacanţele speciale, s-a gândit că CND înseamnă pentru ea : China Nu-i Departe şi nici n-a fost nicio clipă departe de visul ei. Astfel, vacanţa la care a sperat şi a visat, a început să prindă contur şi nu numai contur, ci chiar viaţă. Daniela s-a încărcat bine de tot cu energia ţării, pentru a avea destulă pentru la facultate şi până la următoarea călătorie.


Aşadar, nu contează de unde provii, dacă ai fost sau nu în vreo vacanţă specială, dacă eşti tânăr ori cu ceva ani buni la bord, niciodată nu-i târziu şi, desigur, nu trebuie neapărat să ai un motiv ca să călătoreşti undeva în Asia, doar trebuie să vrei să mergi şi vei descoperi ce poate niciodată nu ţi-ai imaginat. Şi încă un lucru foarte important: niciodată să nu-ţi laşi visele să piară !!!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 4


luni, 9 martie 2015

Fii Fericită, Femeie!

Personaje:
Delia, iubita lui Radu
Radu, iubitul Deliei
Camelia, prietena şi colega de serviciu a Deliei


Primul act

Dimineaţă, bucătărie, o discuţie agitată între iubiţi.

Radu (nervos peste măsură, intrând în bucătărie): A câta oară să-ţi spun să nu mă mai trezeşti de dimineaţă cu zgomotul ăsta insuportabil de la blender, storcător... sau ce-or fi drăcoveniile alea?! Eşti incredibilă!
Delia (contrariată): Radule, sunt sigură că nu fac nimic greşit! Exagerezi! E ora 6 jumătate, majoritatea oamenilor care au serviciu de dimineaţă se trezesc la ora asta. Şi tu, de asemenea, tot la ora asta trebuie să te trezeşti. Aşadar, nu-ţi înţeleg starea ta de iritare, nu-i deloc fondată. Şi doar îmi ştii obiceiurile... Eu nu trec peste paharul meu zilnic de suc natural de mere. De fapt, folosesc un măr, Radule! Un măr pe zi e sănătate curată, ţine doctorul departe!
Radu (sarcastic): Ei, ce să-ţi spun... De parcă n-ai putea consuma mărul acela dacă nu-i dat prin storcător...
Delia: Iar exagerezi, Radule! Aici e vorba de timp! Dimineaţa trebuie să faci lucrurile cât mai eficient ca să nu întârzii la serviciu şi de ce să nu profit de... "drăcoveniile" mele?! Chiar trebuie să-ţi explic toate lucrurile acestea?!
Radu: Şi măcar de-ar fi fost doar un măr, dar tu îţi mai prepari de dimineaţă şi măşti pentru ten, deci zgomot prea mult!
Delia: Da, dragule, din avocado şi miere! E unul dintre modurile mele de a mă înviora, de a face să-mi dispară oboseala de pe chip, de a-mi hrăni tenul! Nu vrei şi tu? Mi se pare că ai tenul cam uscat... (făcând o scurtă pauză) Aaa! Şi uiţi un lucru, Radule: ar trebui măcar să-mi mulţumeşti că-ţi pregătesc în fiecare dimineaţă micul dejun!
Radu: Eşti incredibilă! Eşti incredibilă, femeie! (trântind uşa de la bucătărie, întorcându-se în dormitor)
Delia (gândind cu voce tare): Exact! Femeie! Măcar azi ai fi putut schimba ceva... Începi să nu mai fii o fericire pentru mine!

Actul al doilea

O oră mai târziu. La serviciu, în biroul Deliei.
Teancuri de documente stau clădite pe masă. Camelia bate la uşa biroului Deliei.

Camelia (intrând cu o punguţă specială purtând sigla Farmec, rostind vioi): Bună dimineaţa!
Delia: Bună dimineaţa!
Camelia: Asta este pentru tine, dragă prietenă, dragă colegă, dragă femeie!
Delia (cutremurând-o cuvântul "femeie", încercă să zâmbească): Îţi mulţumesc, dar...
Camelia: Nu, nu spune nimic... (aşezându-se pe scaunul din faţa Deliei)
Delia (aşezând punguţa în partea dreaptă a mesei, privind în gol): Vai, cât de aeriană sunt astăzi... Îmi pare rău că nu ţi-am luat nimic de 8 Martie! M-am îndreptat către serviciu total debusolată, închisă în gândurile mele, deşi aveam planuri frumoase...
Camelia: Nu-ţi mai face atâtea griji! (după câteva clipe) Delia, totuşi începi să mă îngrijorezi!
Delia (întristându-se): Dragă, Camelia... Dacă ai şti... (făcând o pauză mai lungă şi răbufnind) M-am săturat!
Camelia: Eu zic să iei o gură de aer şi una de apă ca să te mai linişteşti şi tu, niţel!
Delia: Ai dreptate, dar astăzi nu este ziua mea cea mai bună! Cum se poate ca un bărbat şi mai cu seamă iubitul lângă care convieţuieşti şi te porţi exemplar, nu pentru a-i face pe plac cu un scop ascuns, ci pentru că aşa este firesc între doi oameni care se iubesc, să-ţi reproşeze tot felul de lucruri bizare?! (foarte aprinsă, încercând să-şi imite iubitul): "Nu mai folosi blenderul, storcătorul!", "Zgomot prea mult!". Şi toate acestea pe motiv că îi perturbi somnul, deşi tot atunci trebuie să se trezească. Asta nu întrece orice limită?! Şi mă întreb: ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut copii?! Copiii plâng, se joacă, se trezesc la ore diferite din noapte...
Camelia: Cred că înţeleg de ce "blender", "storcător"... Tu mereu îţi respecţi ritualul de îngrijire cu fructe.
Delia: Exact! Şi nu numai asta fac dimineaţa! Pregătesc şi micul dejun care nu-i exclusiv pentru mine. Iar el a ştiut de la începutul relaţiei cum vor decurge dimineţile noastre şi nu s-a plâns că ar fi ceva ce i-ar displăcea...
Camelia: Îmi pare rău, pentru ce ţi s-a întâmplat! Nu mi se pare normal... Şi tocmai astăzi când toate femeile - mămici, soţii, iubite, surori, prietene, colege trebuie să fie fericite, să zâmbească, să înflorească...
Delia: Ai dreptate, dar astăzi, chiar dacă este o zi mai deosebită, nu aş fi avut neapărat nevoie de la el de o floare, pentru că nu totul constă în asta. Înţelegi ce vreau să spun... Aş fi dorit, simplu, ca el să fi fost acea parte din fericirea mea şi astăzi, să-mi fi arătat că îmi este alături aşa cum mi-a arătat şi în lunile trecute, să fi existat înţelegere reciprocă. Deci o continuitate în acest sens şi îmi era de ajuns. Dar se pare că totul a rămas de domeniul trecutului. Această parte importantă a fericirii mele, căci aşa am considerat-o, şi-a pierdut aroma. El era partea, iar aroma era iubirea lui pentru mine pe care o respiram, mă hrăneam cu ea, era exact ca ceva vital. (tăcând câteva clipe, lăsându-şi privirea în jos) Deşi am crezut că se mai poate face ceva în relaţia noastră, cred că m-am decis: voi renunţa la el! Se pare că în tot timpul acesta şi-a pus o mască, dar nu din aceea pentru ten, aşa cum folosesc eu...
Camelia: Of! Tu ştii ce-l mai bine cum poate fi... bine! (zâmbindu-i şi mângâind-o pe umăr)
Delia: Ai dreptate! (suspinând)
Camelia: Nu te mai gândi la ce ţi s-a întâmplat, mai bine uită-te în punguţa pe care ţi-am oferit-o! Nu eşti curioasă?! Însă trebuie să-ţi spun că fără să fi ştiut despre întâmplarea ta de astăzi care nu e tocmai fericită, există o legătură şi sper să te încânte, nu altfel!

Delia: Că bine zici! (deschizând punguţa, observând mai multe produse colorate în roşu, roz, violet şi ceva alb). Ooo! Dar ce sunt acestea?! Gerovital Happiness? Hai că m-ai făcut să zâmbesc numai citind "Happiness"!
Camelia: Cât mă bucur! Văd cum ţi s-au ridicat colțurile gurii... aşaa... ca o semilună!
Delia: Şi înţeleeeg! Pentru că tot îmi plac fructele, te-ai gândit că e o alegere potrivită.
Camelia: Desigur!
Delia: Şi se pare că o altă parte de fericire se întrevede la orizont! Și ce aromă are... deee... mmm... (făcând în aer nişte mişcări ondulate cu mână dreaptă, mirosind unul dintre produse)
Camelia: Deee...
Delia: Zmeură! Zmeură pentru ten normal! (ambele râzând cu poftă)
Camelia: Exact! Şi pentru o fată normală şi atât de dulce! Îmi place! Ai prins culoare în obraji şi eşti de-li-cioa-să, fe-ri-ci-tă! Vreau să fii aşa mereu! Meriţi! Vezi ca de acum înainte şi iubirea ta viitoare să fie naturală, să nu îşi piardă aroma, să fie fără parabeni, hipoalergenică, precum sunt aceste produse! (făcând o pauză în vorbire) Şi ce planuri ziceai că aveai pentru astăzi?
Delia: Aaa, da! Să merg la o cafenea, apoi la un film...
Camelia: Super! Vom merge imediat ce terminăm programul de lucru! Fii fericită, femeie!

Cade cortina.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 3