miercuri, 18 martie 2015

Când visul prinde viaţă

Ziua de 20 iulie 2014 mi s-a părut ireală. Eu, Alexandra, nu credeam că acel moment chiar se întâmpla şi făceam parte din el împreună cu el, Alexandru şi împreună cu o mulţime de invitaţi foarte apropiaţi nouă: familie, prieteni, colegi.

Din dorinţa evenimentelor perfecte, Alexandru şi cu mine am căutat, evident, locul perfect în care să desfăşurăm dragul nostru eveniment, astfel încât toată lumea să fie fericită, nu numai noi doi.

În apropiere de Braşov, am descoperit un loc minunat, animat de natură. Asta mi-am dorit mereu: să am nunta într-un cadru natural, să fiu înconjurată de copaci, de flori, de multă verdeaţă şi să fie în plină vară, când ploaia dacă e să fie, începe să-ţi fie dragă, căci nu strică, ba chiar te răcoreşte şi unde mai pui şi faptul că atunci când îţi plouă la nuntă înseamnă belşug. Noi am avut şi soare şi ploaie...

Ştiu că mă repet, dar ziua aceea mi s-a părut ireal de frumoasă. Poate că am trăit multă vreme în vise şi cum multe dintre ele nu mi s-au îndeplinit, lăsându-mi de cele mai multe ori o părere de rău, nunta de aceea îmi venea greu să cred că se întâmplă, că este a mea. Dar cu fiecare clipă care trecea, mi se confirma tot mai mult faptul că nu visam, ci trăiam cu adevărat totul, era real, era un vis împlinit. Totuşi, mi-a luat un pic până să realizez asta...

Alexandru nu prea era emoţionat sau cel puţin îi mai trecuse, însă eu eram emoţionată peste măsură, eram un amalgam de trăiri. Mă bucura enorm faptul că îmi era alături aşa cum îmi fusese de la început şi mereu ştia cum să echilibreze situaţiile intense în care mă aflam.
Fiindu-ne alături şi cei 3 stejari grandioşi, specifici complexului turistic cu acelaşi nume, dar şi cerul cu nori imaculaţi şi toată verdeaţa aceea, eu simţeam că pluteam. Dispărând tiptil câteva clipe din mijlocul invitaţilor care dansau, se veseleau şi se îndestulau cu bucate alese, îmi priveam rochia peste care se plimbau razele soarelui, îl priveam pe el, apoi inelul, în timp ce stăteam la rădăcina unuia dintre stejari. Şi într-un moment perfect, ce a venit de la sine, ne-am promis iubire eternă şi în faţa naturii pure.

Şi tocmai când credeam că aveam parte de un moment de intimitate, câţiva dintre invitaţi au venit către noi cu un tort mare şi cu o pătură ca să ne îndulcească şi mai mult momentul. A fost atât de drăguţ... Apoi el mi-a scos uşor pantofii albi, ne-am aşezat pe pătura fină îmbrăţisându-ne, amintindu-ne de copilărie şi de dragostea care s-a înfiripat între noi.

Da, parcă mai înainte visam cu ochii deschişi, ca orice copilă, la nunta pe care o voi avea deşi o vedeam mereu încă foarte departe. Nu m-am gândit că timpul a trecut atât de repede. Parcă a trecut doar o fracţiune de secundă de la starea de visare la starea faptului împlinit, trăit. Şi am avut grijă nu doar ca specialul eveniment să fie imortalizat foto/video, ci am şi scris în jurnalul meu despre ziua în care eu şi Alexandru am spus "Da!". Şi în fond, e benefic să rememorăm ceea ce-i frumos din viaţa noastră. Iar pentru mine, 3 Stejari nu este un simplu loc de cazare în Braşov sau un simplu loc pentru nunţi în Braşov, este locul care face posibile evenimentele dorite la cel mai înalt nivel, este locul în care te bucuri, te distrezi, te emoţionezi, eu trăind toate acestea la maximum şi mai vreau... curând!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 7

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)