luni, 9 martie 2015

Fii Fericită, Femeie!

Personaje:
Delia, iubita lui Radu
Radu, iubitul Deliei
Camelia, prietena şi colega de serviciu a Deliei


Primul act

Dimineaţă, bucătărie, o discuţie agitată între iubiţi.

Radu (nervos peste măsură, intrând în bucătărie): A câta oară să-ţi spun să nu mă mai trezeşti de dimineaţă cu zgomotul ăsta insuportabil de la blender, storcător... sau ce-or fi drăcoveniile alea?! Eşti incredibilă!
Delia (contrariată): Radule, sunt sigură că nu fac nimic greşit! Exagerezi! E ora 6 jumătate, majoritatea oamenilor care au serviciu de dimineaţă se trezesc la ora asta. Şi tu, de asemenea, tot la ora asta trebuie să te trezeşti. Aşadar, nu-ţi înţeleg starea ta de iritare, nu-i deloc fondată. Şi doar îmi ştii obiceiurile... Eu nu trec peste paharul meu zilnic de suc natural de mere. De fapt, folosesc un măr, Radule! Un măr pe zi e sănătate curată, ţine doctorul departe!
Radu (sarcastic): Ei, ce să-ţi spun... De parcă n-ai putea consuma mărul acela dacă nu-i dat prin storcător...
Delia: Iar exagerezi, Radule! Aici e vorba de timp! Dimineaţa trebuie să faci lucrurile cât mai eficient ca să nu întârzii la serviciu şi de ce să nu profit de... "drăcoveniile" mele?! Chiar trebuie să-ţi explic toate lucrurile acestea?!
Radu: Şi măcar de-ar fi fost doar un măr, dar tu îţi mai prepari de dimineaţă şi măşti pentru ten, deci zgomot prea mult!
Delia: Da, dragule, din avocado şi miere! E unul dintre modurile mele de a mă înviora, de a face să-mi dispară oboseala de pe chip, de a-mi hrăni tenul! Nu vrei şi tu? Mi se pare că ai tenul cam uscat... (făcând o scurtă pauză) Aaa! Şi uiţi un lucru, Radule: ar trebui măcar să-mi mulţumeşti că-ţi pregătesc în fiecare dimineaţă micul dejun!
Radu: Eşti incredibilă! Eşti incredibilă, femeie! (trântind uşa de la bucătărie, întorcându-se în dormitor)
Delia (gândind cu voce tare): Exact! Femeie! Măcar azi ai fi putut schimba ceva... Începi să nu mai fii o fericire pentru mine!

Actul al doilea

O oră mai târziu. La serviciu, în biroul Deliei.
Teancuri de documente stau clădite pe masă. Camelia bate la uşa biroului Deliei.

Camelia (intrând cu o punguţă specială purtând sigla Farmec, rostind vioi): Bună dimineaţa!
Delia: Bună dimineaţa!
Camelia: Asta este pentru tine, dragă prietenă, dragă colegă, dragă femeie!
Delia (cutremurând-o cuvântul "femeie", încercă să zâmbească): Îţi mulţumesc, dar...
Camelia: Nu, nu spune nimic... (aşezându-se pe scaunul din faţa Deliei)
Delia (aşezând punguţa în partea dreaptă a mesei, privind în gol): Vai, cât de aeriană sunt astăzi... Îmi pare rău că nu ţi-am luat nimic de 8 Martie! M-am îndreptat către serviciu total debusolată, închisă în gândurile mele, deşi aveam planuri frumoase...
Camelia: Nu-ţi mai face atâtea griji! (după câteva clipe) Delia, totuşi începi să mă îngrijorezi!
Delia (întristându-se): Dragă, Camelia... Dacă ai şti... (făcând o pauză mai lungă şi răbufnind) M-am săturat!
Camelia: Eu zic să iei o gură de aer şi una de apă ca să te mai linişteşti şi tu, niţel!
Delia: Ai dreptate, dar astăzi nu este ziua mea cea mai bună! Cum se poate ca un bărbat şi mai cu seamă iubitul lângă care convieţuieşti şi te porţi exemplar, nu pentru a-i face pe plac cu un scop ascuns, ci pentru că aşa este firesc între doi oameni care se iubesc, să-ţi reproşeze tot felul de lucruri bizare?! (foarte aprinsă, încercând să-şi imite iubitul): "Nu mai folosi blenderul, storcătorul!", "Zgomot prea mult!". Şi toate acestea pe motiv că îi perturbi somnul, deşi tot atunci trebuie să se trezească. Asta nu întrece orice limită?! Şi mă întreb: ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut copii?! Copiii plâng, se joacă, se trezesc la ore diferite din noapte...
Camelia: Cred că înţeleg de ce "blender", "storcător"... Tu mereu îţi respecţi ritualul de îngrijire cu fructe.
Delia: Exact! Şi nu numai asta fac dimineaţa! Pregătesc şi micul dejun care nu-i exclusiv pentru mine. Iar el a ştiut de la începutul relaţiei cum vor decurge dimineţile noastre şi nu s-a plâns că ar fi ceva ce i-ar displăcea...
Camelia: Îmi pare rău, pentru ce ţi s-a întâmplat! Nu mi se pare normal... Şi tocmai astăzi când toate femeile - mămici, soţii, iubite, surori, prietene, colege trebuie să fie fericite, să zâmbească, să înflorească...
Delia: Ai dreptate, dar astăzi, chiar dacă este o zi mai deosebită, nu aş fi avut neapărat nevoie de la el de o floare, pentru că nu totul constă în asta. Înţelegi ce vreau să spun... Aş fi dorit, simplu, ca el să fi fost acea parte din fericirea mea şi astăzi, să-mi fi arătat că îmi este alături aşa cum mi-a arătat şi în lunile trecute, să fi existat înţelegere reciprocă. Deci o continuitate în acest sens şi îmi era de ajuns. Dar se pare că totul a rămas de domeniul trecutului. Această parte importantă a fericirii mele, căci aşa am considerat-o, şi-a pierdut aroma. El era partea, iar aroma era iubirea lui pentru mine pe care o respiram, mă hrăneam cu ea, era exact ca ceva vital. (tăcând câteva clipe, lăsându-şi privirea în jos) Deşi am crezut că se mai poate face ceva în relaţia noastră, cred că m-am decis: voi renunţa la el! Se pare că în tot timpul acesta şi-a pus o mască, dar nu din aceea pentru ten, aşa cum folosesc eu...
Camelia: Of! Tu ştii ce-l mai bine cum poate fi... bine! (zâmbindu-i şi mângâind-o pe umăr)
Delia: Ai dreptate! (suspinând)
Camelia: Nu te mai gândi la ce ţi s-a întâmplat, mai bine uită-te în punguţa pe care ţi-am oferit-o! Nu eşti curioasă?! Însă trebuie să-ţi spun că fără să fi ştiut despre întâmplarea ta de astăzi care nu e tocmai fericită, există o legătură şi sper să te încânte, nu altfel!

Delia: Că bine zici! (deschizând punguţa, observând mai multe produse colorate în roşu, roz, violet şi ceva alb). Ooo! Dar ce sunt acestea?! Gerovital Happiness? Hai că m-ai făcut să zâmbesc numai citind "Happiness"!
Camelia: Cât mă bucur! Văd cum ţi s-au ridicat colțurile gurii... aşaa... ca o semilună!
Delia: Şi înţeleeeg! Pentru că tot îmi plac fructele, te-ai gândit că e o alegere potrivită.
Camelia: Desigur!
Delia: Şi se pare că o altă parte de fericire se întrevede la orizont! Și ce aromă are... deee... mmm... (făcând în aer nişte mişcări ondulate cu mână dreaptă, mirosind unul dintre produse)
Camelia: Deee...
Delia: Zmeură! Zmeură pentru ten normal! (ambele râzând cu poftă)
Camelia: Exact! Şi pentru o fată normală şi atât de dulce! Îmi place! Ai prins culoare în obraji şi eşti de-li-cioa-să, fe-ri-ci-tă! Vreau să fii aşa mereu! Meriţi! Vezi ca de acum înainte şi iubirea ta viitoare să fie naturală, să nu îşi piardă aroma, să fie fără parabeni, hipoalergenică, precum sunt aceste produse! (făcând o pauză în vorbire) Şi ce planuri ziceai că aveai pentru astăzi?
Delia: Aaa, da! Să merg la o cafenea, apoi la un film...
Camelia: Super! Vom merge imediat ce terminăm programul de lucru! Fii fericită, femeie!

Cade cortina.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015, proba nr. 3


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)