luni, 13 aprilie 2015

Îţi aminteşti


Când spui primăvară,
îţi aminteşti brusc de fericire,
de femei şi mame de pretutindeni,
de flori
şi de draga de ea,
inima.

Îţi aminteşti şi de-o carte deschisă
la jumătate pe noptieră,
ce purta pe coperte o dulce culoare
din acea noapte desăvârşită,
de-o frumuseţe deloc ruginită,
ce-avea-n centru prima dragoste
dincolo de trup,
dincolo de cuvinte,
învăluită-n parfum de chihlimbar
ce mai ştergea dintr-un amar.



2 comentarii:

  1. O carte deschisă la jumătate eşti
    şi te răsfoieşti
    cuvânt cu cuvânt,
    te scrii mai departe
    pe paginile imaculate,
    cânt şi avânt;
    pe coperta colorată
    în pasteluri fără pată
    e chipul tău surâzând
    şi are să fie
    tânăr mereu, poezie,
    oglindă de suflet şi gând.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un chip poezie
      i se spunea că este,
      dar nu credea o clipă
      că pe el se citeşte
      atât de uşor,
      ca o adiere de frunză de merişor,
      versuri din sufletul candid,
      ce-nlăturau din alte chipuri
      poeziile mute, poeziile chin.

      Carmen, mă bucur că te inspir şi iată că şi tu la rândul tău mă inspiri! :) Mulţumesc!

      Ștergere

Te ascult! :)