sâmbătă, 3 decembrie 2016

Hyperion - o scurtă introducere

Hyperion

Hyperion, oder der Eremit in Griechenland vol.1 (1797), vol. 2 (1799)

de Friedrich Holderlin
Introducere

Hyperion este un text pe cât de filosofic pe atât de romantic. Avem incluse întrebări existențiale și elemente romantice cum ar fi: iubita Melite (Diotima), natura, lira, recitarea de cântece vechi, ritualul. Atât întrebările cât și elementele romantice par a fi în echilibru, sunt în egală măsură tratate, de parcă se dorește o fuziune între cele două sau pur și simplu, rațiunea și simțirea tind să se contopească.
Numele Hyperion vine din gr. hyper-ion = cel ce se mișcă deasupra și din gr. hyperi-on = cel ce este deasupra. Prin urmare, această scriere se referă la idealul metafizic, la înalt, la ascensiune spre Univers. De altfel, acțiunea se petrece în Grecia, locul primilor filosofi sau locul nașterii filosofiei.

1.     Experiența

Experiența desemnează tot ceea ce înseamnă cunoașterea vieții, înseamnă mișcare și ritm. Hyperion realizează experiența printr-un drum inițiatic care îl face să conștientizeze, să cadă și să se ridice din tenebrul pe care îl cunoaște ființa lui. Experiența îl transformă, îi deschide spiritul. Avem așadar un dinamisc metafizic care îl învăluie neîncetat pe Hyperion sau cu alte cuvinte, este vorba de transformare ontologică, singura transformare care îl poate uni cu Universalul și cum altfel decât prin intermediul logosului sau al cuvântului.

2.     Confesiunea și katharsisul

Prin confesiune, Hyperion realizează practic schimbul de experiențe, trăiri, idei cu persoane pe care le întâlnește pentru prima dată și care pot fi desemnați ca și ghizi spirituali și mai ales, între acesta și Milete. Dar avem mai cu seamă spre sfârșitul textului o confesiune către sine, interiorizată. Și tocmai prin aceste confesiuni, Hyperion încearcă să se elibereze de gândurile întunecate. Este o psihologie sau o terapie prin cuvânt pe care o primește deschis.

3.     Iubirea și durerea

Iubirea tinde spre absolut, e calea prin care Hyperion poate accede spre Univers, dar așa cum se știe, nu e o cale ușoară. Și când se întrevăd discrepanțe, iubirea doare, pentru că ea este ieșire din sine, deci un alt nivel de atins, un alt prag.

4.     Iubirea și poezia


Prin poezie se realizează legătura dintre poet și zei, iar sentimentul de iubire este cel care îl trece pe Hyperion la alt nivel de ființare; întreg limbajul capătă valențe poetice.