miercuri, 19 aprilie 2017

Purificare

Crește-mă ploaie,
sub creangă, prin floare,
privește-mă cu ochiul tău transparent,
împlinește un vis în oceanul meu imperfect.

Crește-mă ploaie,
pătrunde-mi alba piele,
apoi spală gândul
și mai stinge tunetul.


Plimbă-mă, 
mă las pe mersul tău;
Arată-mi,
vreau râul, muntele și cerul mereu.

Nu te opri și nu mă opri...

Vreau să te văd cum treci
pe drumul pietruit, umed sau prăfuit,
să te văd cu noaptea cum înghiți fiecare asfințit,
să văd iarba cum o mângâi în dimineți de vară,
Să-ți văd și ascult picurii înăuntru și în afară.

Nu te opri și nu mă opri...

Să te văd cum te întreci cu trenurile,
să te văd cum vii și revii, lași urmele,
și cum uscăciunea îți culege seva,
iar eu ți-o sorb la rându-mi
prin vârful degetelor care,
ridicate spre tine, spre cer,
sunt însetate de purificare.

- fotografie personală -








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)